Legende si Mituri

Opt picioare inaltime

Ce as vrea sa fiu putintel mai inalta, dar na..nu toti putem avea ce ne dorim, nu? In acest capitol va voi spune povestea domnisoarei Hachishakusama. Ea apare printre legendele cele mai populare ale japoniei. Aceasta e cunoscuta ca rapitoarea de copii. Ea e cu 8 picioare mai inalta, poarta o rochie lunga, alba si face un sunet ca "Po..po...po...po...po..po.."

"Bunicii mei au trait in Japonia. In fiecare vara, parintii mei ma duceau acolo in vacanta pentru a-i vizita. Traiau intr-un satuc, avand o curte mare. Mereu imi placea sa ma joc pe timpul verii acolo. Bunicii m-au primit cu bratele deschise cand am ajuns, sunt foarte primitori.  Am fost singura lor nepoata. Ultima data cand i-am vazut a fost cand aveam 8 ani. 

Ca de obicei, parintii mi-au cumparat un bilet spre Japonia. Bunicii era super fericiti sa ma vada, m-au primit cu o gramada de cadouri. Parintii cum erau ocupati m-au lasat in gradina cu flori a bunicii. 

Ma jucam eu linistita pe cand bunicii era in casa. Era o zi torida de vara si m-am intins pe iarba sa ma odihnesc. Ma uitam cu zambetul pe buze la norii pufosi ce strabateau cerul, briza blanda imi mangaia fata. Chiar cand eram pe cale sa ma ridic am auzit un sunet ciudat.

"Po..po..po..po....po...po...po....po...po.."

Nu stiam ce a fost si era greu sa imi dau seama de unde venea..Era ca si cum cineva facea acel zgomot, insa tot odata nu-l facea.."po..po...po...po.." Acel sunet de aceasta data paru mai masculin. 

M-am uitat injur, cautand sursa zgomotului, cand am observat ceva pe partea de sus a gardului, o palarie de paie. Dar nu era chiar sprijinita pe gard, parea sa vina din spatele gardului imens. 

"Po..po..po..po..po.."

Palaria incepu sa se miste, ca si cum cineva o purta. In cele din urma se opri la o distanta de gard, putand astfel sa observ ca palaria era a unei femei. Una ..foooaarte inalta. 

Am fost surprinsa de cat de inalta era. Ma intrebam daca poarta picioroange sau pantofi cu toc inalt. Intr-o fractiune de secunde aceasta a plecat.  Eram uluita. Am intrat dupa in casa, le-am povestit bunicilor, insa aceste nu mi-au dat importanta, pana le-am spus sunetul:

"Po..po..po..po..po...po..po"

De indata ce-am spus acestea au inghetat. Bunica socata si-a acoperit gura cu mana. Bunicul era serios. M-a cuprins de mana si a spus. "E foarte important, Spune-ne ce inaltime avea mai exact?"

"La fel de inalta ca gardul viu din gradina."

Bunicul dupa ma bombardat cu o gramada de intrebari gen"Era in picioare? Cand a fost asta? Ce ai facut?"

Dupa a fugit si a telefonat nu stiu cui. Mi-am intors privirea spre bunica, o vedeam cum tremura. 

Bunicul a dat buzna in camera si i-a spus bunicii sa fie cu ochii pe mine, ca el vrea sa vada ceva.

"Ce e bunicule?"

Acesta ma privit trist si a spus" Hachishakusama te vrea." Apoi a plecat. Am intrebato pe bunica cine e ea. Bunica nu mi-a raspuns doar a borborosit ceva ca bunicul va rezolva totul. In bucatarie mi-a povestit ca  se numeste "Opt picioare inaltime"  Se spune ca ea bantuie japonia, facand acele sunete stranii. E imbracata intr-un kimono sau un giulgiu alb de inmormantare. Se spune ca un grup de calugari au sigilato intre ruine cu ajutorul unui camp ce ar fi trebuit s-o tina departe insa cumva a reusit sa scape. A aparut acum 15 ani si nu a mai fost vazuta. Bunica mi-a spus ca oricine o vede e destinat sa  moara in cateva zile. 

Bunicul s-a intors insotit de o femeie, numita K-san. Aceasta mi-a intins un pergament. "Aici, ia asta si tine-o" Dupa, ea si bunici au plecat la etaj, lasandu-ma cu bunica in bucatarie.  Am vrut sa merg la tualeta insa bunica ma urmarit, nu ma lasat nici sa inchid usa. "Putina intimitate"imi spun. Eram din ce in ce mai speriata. Dupa, bunicu ma condus in dormitorul meu. Ferestrele erau acoperite cu ziare scrijelite cu diverse litere indescifrabile, iar in centrul camerei se afa un Buddha pe varful unei cuti de lemn. K-san mi-a spus ca trebuie sa stau in aceasta camera pana in urmatoarea zi, si ca nu trebuie sa plec pana ce nu trece de ora 7. Tot odata bunicul si bunica nu trebuie sa vorbeasca cu mine sau sa ma sune. Ma anuntat ca parintii mei stiu situatia. K-san a plecat, bunicul inainte s-o urmeze imi spune ca bergamentul pe care mi l-a dat femeia nu trebuie sa-l scap din mana si sa ma rog lui Buddha."In nici un fel sa nu deschizi usa!" Dupa care a plecat lasandu-ma singura. Ma simteam deprimata, speriata si tot odata infometata, nu am putut sa mananc bilele de orez lasate de bunica. Eram ca intr-o inchisoare. M-am intins in pat si fara sa-mi dau seama am adormit. 

Cand m-am trezit era unu noaptea. Dintr-o data am auzit ceva la fereastra "Tap..tap..tap..tap.."

Inima mi-a omis o bataie.. sangele-mi inghetase. Am incercat cu disperare sa ma calmez, repetandu-mi in continuu ca a fost doar vantul, sau ca o creanga se joaca cu mine. Am aprins televizorul si l-am dat la maxim.. vroiam sa scap de toata frica ce ma stapanea...insa, dupa un moment, se opri cu totul.

Telefonul a inceput sa baraie.. era bunicul."Esti bine? Daca iti e frica nu trebuie sa ramai acolo singura. Pot veni sa-ti tin companie."

Am zambit si m-am grabit sa deschid usa, dar m-am oprit..Am simtit un fior in intreg corpul. Era vocea bunicului..insa intr-un fel, era diferita. Nu stiu exact ce este.. dar..nu stiu..

"Ce faci? A intrebat bunicul. "Poti deschide usa acum"

Ma uitam peste tot in camera.. frica ma stapanii cu totul. M-am sprijinit departe de usa, incercam sa ma opresc din tremurat. Am cazut in genunchi langa Buddha, strangand bucata de pergament, am inceput cu disperare sa cer ajutor."Te rog salveaza-ma de Hachishakusama"jeleam eu.

Apoi am auzit din spatele usii "Po..po..po...po..po...po..po.."

Eram coplesita de teama, ghemuita langa statuie, plangand si rugandu-ma pentru viata mea. 

Simteam ca nu se mai termina..

**

Mi-am verificat ceasul. Era 07:30. Cu grija am deschis usa. Bunica si K-san erau la usa. Cand ma vazut bunica a inceput sa planga "Ma bucur ca esti inca in viata." M-am dus jos si am ramas surprinsa sa-i vad pe parinti in bucatarie.  Bunicu a venit spre mine si a spus "Gabeste-te trebuie sa pleci!"

Ne-am dus la usa din fata si am zarit o furgoneta mare, neagra pe o alee. Mai multi barbati din sat stateau in jurul ei aratand spre mine si soptind "Asta e fata".

Am intrat in masina..parintii erau cu masina lor, urmarindu-ne. M-am asezat in mijloc. Am fost inconjurata de 8 oameni. Barbatul din stanga mea se uita in jos la mine si mi-a spus "Stiu ca probabil esti ingrijorata insa tine capul in jos si inchideti ochii. Noi nu putem vedea, insa s-ar putea ca tu sa vezi. Nu-ti deschide ochii."

Dupa un timp K-san a spus in soapta o rugaciune...ceea ce ma facu sa aud vocea "Po..po..po..po..po.."

Am strans pergamentul in mana. Capul mi l-am tinut in jos, insa am tras cu ochiul din cand in cand. Am vazut o rochie alba falfaind in vant. Se misca in rand cu noi. Era Hachishakusama. Era in afara ferestrei. Aceasta a incercat sa intre in interior. K-san a inceput sa accentueze rugaciunea, aproape tipand. Tensiunea era insuportabila. 

Dupa un timp, vocea a disparut. K-san s-a uitat in urma noastra "Cred ca suntem in siguranta acum"

Toti au oftat usurati. Masina s-a oprit pe marginea drumului si oamenii au iesit. Am plecat in masina tatei, mama plangea de fericire. K-san a venit la fereastra mea  si mi-a cerut sa-i arat pergamentul. Surprinzator a fost faptul ca era negru complet. "Cred ca vei fi ok. Dar tine-l pe acesta pentru orice eventualitate." Imi daduse un alt pergament dupa care am plecat. Tata mi-a spus ca a mai auzit de "Opt picioare inaltime". A spus ca avuse un prieten care fu rapit de ea si nu a mai aparut. 

In cele din urma am ajuns acasa. Eram fericita ca am scapat. 

Toate astea s-au intamplat acum 10 ani. Nu mi-am mai vazut bunicii de atunci. Am incercat de-a lungul anilor sa ma mint ca e doar o legenda urbana insa ma mint singura. Bunicu a murit acum doi ani, nu am putut veni la inmormantare. Imi era mult prea teama. Acum ceva timp bunica mi-a spus ca a fost diacnosticata cu cancer si ca ar vrea sa ma vada pentru ultima data. "Esti sigura, bunico?"

"A trecut 10  ani de-atunci, tu esti mare. Sunt sigura ca va fi in regula."

"Dar..dar..ce zici de Hachishakusama?" Pentru o clipa era liniste pe celalalt capat al telefonului. Apoi..am auzit o voce masculina profunda "Po..po..po...po..po...po.." "

Sper ca va placut poveste dragii mei, voi ce parere aveti? Ce ati face daca ati da de Hachishakusama? Ce credeti, nu e ca Slender man? Va astept parerile intr-un comentariu. Bye :*