Legende si Mituri

Fereastră

Hei dragii mei, astăzi este ziua mea, în sfârșit pot spune că sunt majoră 😂😂 Si cum e vineri, cum săptămână viitoare sunt în practică și cum nu îmi țin ziua m-am decis să postez un capitol și să vă spun motivul pentru care nu am mai postat. Păi anul acesta sunt a 12a, agitația e mare, eu sunt puțin mai sensibilă de fel chit că această carte pare să mă contrazică😂😂 și în acest an am avut mari tulburări legate de "iubire", să spunem doar că nu e ușor să descoperi că tu îți pui sufletul pe tavă unei persoane care nici măcar nu dă doi bani pe tine dar care îți promite că va fi alături de tine în fiecare moment și că nu te va lăsa. Din nefericire "prima mea iubire" s-a terminat în 2 luni. Și încă încerc să mă regenerez, e greu fiindcă sunt si negativistă și sufăr încontinuu chiar dacă știu că e fără rost. Ei bine acestea sunt motivele, eu totuși sper să pot posta, măcar în vacanțele ce vor urma. Sper totuși să îmi treacă stările acestea melancolice, să zâmbesc din nou sincer să nu mă prefac doar ca să îmi ascund lacrimile. Totuși ce mă mai încălzește acum e wattpad-ul, deși ai mei mi-au interzis să mai scriu fiindcă așa spun ei că voi învăța mai mult. Mă bucur că încă liniștea o găsesc în cărți, în voi și îmi cer scuze pentru că nu am mai postat de mult. Ok să începem povestea fiindcă așa vă voi înșira romane cu cereri de scuze😂😂( la asta mă pricep cel mai bine) Spor la citit dragii mei iubitori de mister.😘

Era o zi de vara , iar eu ma plimbam prin parc , se facuse tarziu intr-adevar , dar fiind vara ziua oricum dura mai mult si era destul de plin parcul , deci nimic infricosator. Dintr-un motiv necunoscut , oamenii au inceput subit sa plece din parc , iar fara sa-mi dau seama de acest lucru , ramasesem singur. Imediat dupa ce am sesizat ca eram singur , m-am grabit spre casa , dar pe cand sa ies din parc am auzit o voce care mi-a spus „Ohoo , nu misca!” In acel moment voiam sa imi misc picioare mai mult ca orice , voiam sa fug cat de repede pot , dar eram intepenit de frica. In momentul acela am stiut ca sunt mort , ma impacam cu gandul , cand , dintr-un moment vad un grup de elevi care treceau pe acolo , acea creatura s-a ascuns , iar asta a fost calea mea de scapare.

Am ajuns acasa si mi-am anuntat parintii ca am ajuns , miraculos , nu am auzit nici un raspuns , m-am gandit ca au adormit , deci am merg sa fac acelasi lucru. Am urcat pe scari si fiind intuneric nu am vazut din ce motiv sosetele mele s-au udat , am mers repede sa aprind lumina sa vad de unde curge apa. Surpriza mea a fost ca… Aceea nu era apa… Era sangele parintilor mei care erau asezati pe o pentagrama , acestia aveau picioarele cusute de cap si mainile cusute in locul picioarelor , in momentul acela imi venea sa vomit din cauza mirosului si imaginii , dar in acelasi timp imi venea sa plang , pentru ca imi vedeam parintii mutilati. Nu am avut timp sa fac vreuna din astea , pentru ca in spatele meu a aparut hidosenia , avea un zambet cusut pe fata si o privire scarboasa , in momentul acela nu mai simteam frica , pentru ca stiam ca deja am pierdut totul , am luat citul preferat al tatei , care era pus pe dulap , apoi l-am infipt in creatura sau cel putin asta voiam , cutitul s-a rupt cand am incercat sa fac asta. In momentul urmator am simtit ghearele creaturii cum treceau prin stomacul meu , am cazut pe podea sangerand , imi era frig… Imi asteptam sfarsitul , insa in acel moment , si-a aplecat capul negru si diform si mi-a soptit razand , ” Nu te las sa mori , stai linistit. Vei fii jucaria mea pentru multa vreme ” Imediat dupa ce a terminat propozitia am adormit. De atunci traiesc intr-un cosmar continuu , mereu revad scena cu parintii mei , dar ei aici sunt torturati in fata ochilor mei si cel mai groaznic lucru este ca… Fiinta aceasta ma controleaza si eu ii torturez. Cu lacrimi in ochi ii torturez cerandu-le scuze. Dupa ce i-am torturat pana au murit , a venit acea creatura si mi-a spus ca nu mai am mult si o sa ma trezesc intr-un cosmar si mai mare…