Frumosilor am revenit cu o noua poveste, dupa o saptamana plictisitoare plina cu teme, teste..profi *pam,pam,paaam* si cum e vineri, m-am gandit ca e timpul pentru ceva picant..dupa atata amaraciune, nu? ei bine sper ca acest capitol o sa va stearga 'inchisoarea' din minte, macar pentru cateva minute, daca nu total :))
O intrebare, totusi..
Credeti in lumea de apoi?
Raspunsul vreau sa-l afisati la bara de comentarii ;))
Ei bine spor la citit :*
Si acum stau sa ma gandesc la ea... prietena mea.
Intr-o zi, pe cand eram mici, am deschis acest subiect..despre Lumea de Apoi.
Ne aflam pe acoperisul scolii.. aveam 14 ani.
-Hei, crezi ca exista viata dupa moarte? spun eu distrata.
-Ha? Da...cred, spune Delia.
-In cazul in care cineva dintre noi doua moare, cealalta ar trebui sa afle raspunsul, continua ea.
-Cum? am intrebato.-Eu urasc fantomele.
-Si eu*chicotit* Stiu. Ce spui sa sunam din clopotei?Clopoteii sunt in regula.
-Haa..Desigur, hai s-o facem.
Am spus incantata.
Atunci nu m-am gandit la toate problemele care vor urma pe urma. Vroiam doar sa aflu..sa aflu ADEVARUL.
**
Amandoua glumeam pe aceasta tema cand am facut acea promisiune stupida.
Un an mai tarziu..a avut loc incidentul... schimband totul. Aducandu-mi doar durere, o gramada de lacrimi... si un raspuns.
Si totul din cauza unui accident de masina... un accident ce ia luat viata prietenei mele Delia.
La inmormantarea ei am oferit tamaie. Ploua torential.. cerul isi trambita durerea aruncand stropi imensi pe pamantul pacatos.
Toti eram adunati intr-o incapere, in timp ce preotul facea slujba.
Atunci am auzito prima oara. *clink-clink* Mi-am ridicat privirea spre tavan. De acolo parea sa vina sunetul. Era ea.. m-am bucurat sa aflu ca si-a tinut promisiunea.. m-am bucurat sa aflu ca exista viata dupa moarte.
Insa sunetul de clopotei sa aprofundat..cu totii ia auzit. Sunau din ce in ce mai tare. Multimea era agitata.
Si acum simt un fior doar cand imi amintesc. Va dati seama..ea..prietena mea..suferea si eu nu o puteam ajuta. De ce spun asta? Din cauza acelor sunete alarmante.. acestea ma face sa cred ca ea nu era bine... suferea..si cauta cu disperare ajutor.
Speriata am strigat:
-Te rog, opreste-te!
Imi tineam mainile pe urechi si repetam acele cuvinte.
Astfel s-au oprit.. Si acum ma intreb, oare asa e viata de apoi?
CITEȘTI
Legende si Mituri
HorreurVreme de mult timp au stat ascunse de ochii lumii. Cine le afla nu poate uita prea ușor. Doar cei destul de curajoși sau neghiobi au răscolit adevărul. Poveștile celor care nu mai sunt au rămas șoptite în mod temător. Viata e un spectacol ce trebu...
