Legende si Mituri

Mi-am vazut inmormantarea

In capitolul trecut v-am povestit despre prietena mea Adelina si ma scapat gura sa pomenesc momentul cand eu a trebuit sa fiu salvata. Da, cum ati auzit. In acest capitol apare momentul in care eram pe cale sa nu mai fiu printre voi.

 Asta sa intamplat cand eram pe a 7-a, si totul a inceput in timpul unei ore de matematica, foarte plictisitoare. Probabil si voi stiti cum e atunci cand e ultima ora, si mai aveti un pic pana la plecare si parca ceasul tocmai atunci sa gandit sa mearga incet.. si ai starea aceea de somnolenta, iar daca vremea e si mohorata, e vai si amar de tine. No in acea stare eram eu. Insa la mine ceva foarte ciudat si straniu sa intamplat. 

Pur si simplu orasul a intrat intr-un intuneric morbid.  Ca si cum soarele ar intra in repaus total.  Dar nu e tot. Ce ma atras a fost fapul ca fereastra se misca (eu eram exact in ultima banca langa geam) dar nu fereastra era chestia ciudata ci lucrul cel mai ciudat era faptul ca una dintre case a luminat. Acum va veni faza aia sarcastica "Mda sigur o luminat, acum vei spune ca extraterestrii isi fac viacul pe pamant". Nu nu erau extraterestrii, dar sa trecem la poveste...

"In acea zi o lumina ciudata sa ridicat in aer si a luat forma unei sfere. Toata acea lumina veneau de la o casa din apropierea scolii. 

Ce e asta? m-am intrebat.

In timp ce priveam sfera de lumina, din spatele se auzeau bocete, cred ca erau familia decedatului, insa acestea erau toti in negru si in jurul lor era o lumina in flacari. Cand m-am uitat mai bine mi-am adus aminte de o batranica pe care o intalneam in fiecare dimineata cand mergeam la scoala, si ce e mai straniu e ca astazi, de dimineata, am intalnito. 

-Ati notat? intreaba suparata profesoara.

Dupa ce mi-am intors privirea la fereastra, nu mai era nimic, iar intunericul disparuse.

Dupa ore am plecat cu Ionut. Pe drum i-am povestit ce am vazut.

-Poate sufletul ei a plecat din ea.

-Hmm, dar de ce am putut sa vad asta?

Din spatele nostru sa auzit vocea Adelinei.

-Ce e acest nonsens despre care tot vorbiti?

-Ade ? Ce e cu tine?

-Spune-mi ce se intampla, si-l voi imparti cu zero.

*dupa ce i-am povestit*

-Hahahahaha ce ridicol, spune ea printre chicote.-Un doppleganger e mult mai probabil.

-Doppleganger? Ce e asta?

-Un doppleganger e o proiectie astrala formata din rautatea unei persoane. Daca nu recuperezi acea proiectie vei muri, imi  explica Ionut.

-Deci tu nu gasesti un dopplegangers ca fiind un nonsens?*surprinsa*

-Desigur ca nu sunt ilogici. Am fost din cauza voastra putin curioasa in legatura cu spiritele, spune Adelina.

-Oaa deci vrei sa ni te alaturi? *spune badjocoritor Ionut*

 -Nu vreau. Doamne, nu vreti sa mergeti acasa?*pleaca nervoasa*

Se pare ca a reusit s-o enerveze.

In urmatoarea zi eram la romana. Ceasul arata 12:10. In acel moment sa repetat situatia. De aceasta data lumina venea din alta casa. Dupa ce a aratat inmormantarea ca data trecuta a disparut.

In ziua urmatoare la scoala.

Stateam cu frica in banca, imbratisandu-mi gheozdanul.

-Hei crezi ca voi vedea din nou aia? l-am intrebat speriata pe Ionut.

-Cand o sa vezi, sa ma anunti, spune acesta pregatindu-si camera. 

-O sa o inregistrezi?

-Dap, acesta isi pozitioneaza camera pe mine.

Chiar atunci ceasul a batut 12:10.

-Viata cuiva ar putea fi in joc, spun eu.

-Oh serios?

Intre timp orasul sa intunecat, ferestrele au inceput sa vibreze, Ionut continua sa ma filmeze. 

-Daca aceste fantome sunt de fapt niste semne, a spus el.

-Ca niste avertizari?

Nici n-am terminat bine ca intregul meu corp a inceput sa lumineze. Speriata m-am ridicat in picioare,  insa lumina sa transformat in sfera. Amandoi priveam speriati chestia ce tocmai a iesit din mine.

Imi era frica. Daca muream la fel ca ceilalti? Nu vroiam asta. Vroiam sa fiu bine, alaturi de prieteni de famile, nu vroiam sa se sfarseasca asa de repede.

-Acum ce facem?

-O urmam, spune hotarat Ionut.

Am alergat din clasa, am ajuns pe scari, mai apoi am iesit din scoala, iar in cele din urma am ajuns in drum cu ei. Cu familia si cunoscutii. Toti plangeau, ma plangeau pe mine. Chiar si sora mea mai mica, si mama si colegii mei de clasa.

-O sa mor.

-Nu inca, nu e prea tarziu sa te salvam, spune alergand Ionut.-Aminteste-ti ce ti-am spus ieri, daca prinzi fantoma de lumina nu vei muri.

Sfera era in fata noastra incetul cu incetul ne apropiam de ea. Insa cand incercam s-o prind aceasta se misca. In cele din urma Ionut mi-a atenuat caderea.

-Esti bine?*continua sa alerge*

-Sunt bine. *o urmeaza*

Partea nasoala toc,ai venea, sfera incepu sa se micsoreze si cu ea si viata mea. Din neatenta eram aproape sa fiu lovita de  o motocicleta insa noroc, inca o data, cu Ionut. Totul parea sa fie pe duca, sfera se indeparta de noi, eram constienta ca nu o voi prinde din urma. Deci eram ca si moarta. 

Insa norocul imi bate la usa, in fata sferei era Ade luptandu-se cu o musca. Aceasta lovind cu plasa, a lovit tot odata sfera, si astfel a directionato spre mine.

-S-a intors inauntru?!

-Voi doi blocati traficul pe o sosea publica, spune Adelina.

Am scapat, sunt vie. Imi mai simt corpul, continuam sa-mi repet. In cele din urma lacrimile m-au cuprins si fericita am imbratisat-o.

-Sunt in viata, spuneam in imbratisare.

-Evident, mi-a raspuns ea confuza.

-Cred ca esti destul de folositoare, spune Ionut.

-Ma scuzi?! spune deja nervoasa.

Sfera acea am vazuto in acele trei zile, ma tot gandesc, cred ca a vrut sa ma avertizeze ca viata mea poate disparea in orice moment. 

Nu le-am mai vazut din acea zi. Si sper sa nu le mai vad. 

Ceea ce vreau sa va spun e faptul ca oricand putem sa murim, deci traiti la maxim. :*