Legende si Mituri

Pe cuvant de cercetas

Hei dragii mei cititori, astazi m-am gândit să mă revansez fata de voi într-un capitol fiindcă am lipsit cam mult de pe wattpad însă un lucru v-as ruga înainte să citiți acest capitol. As vrea sa treceți pe la cartea colegei și prietenei mele ClaudiaaMan și să-i ridicați moralul și încrederea în ea cu voturi si comentarii incurahatoare si cu sfaturi legat de carte însă să fiți blânzi cu ea și să luați în considerare faptul că e la început, e prima ei carte. Sper sa va placă și să-i fiți alături fiindcă e o fată, o prietena și o sora de milioane. Si cu asta sa trecem la povestea nosta de astă seară. Cred ca fiecare ati avut un moment in care ati fost curiosi sa cercetati voi însuși anumite povesti misterioase cu dorinta de a va povestii descoperirea. Ei bine asa am avut si eu momente iar astazi va voi povestii unul dintre ele. Nu mai imi amintesc unde am fost cu exactitate fiindca eram destul de mica - ma pierdeam la mine in oras si plangeam in continuu ca nu stiu unde e casa mea, da decum sa tin asa ceva in minte, ar fi fost o descoperire. Da stiu sunt o plangacioasa insa am recunoscut-o deci asta ma face sa fiu mai curajoasa :)))) aseee.. sa vedem.. Era o seara racoroasa de sfarsit de vara, putin dupa amurg si, sub pretextul ca dormim la unul din prieteni, ne-am intalnit pe furis, toti cei trei prieteni, in fata casei parasite. Am sarit gardul speriati ca nu cumva sa dam de vreun dulau ascuns dupa buruienile inalte din curte si am mers tiptil spre usa de lemn intredeschisa... Usa s-a deschis cu un scartait lung ce a rupt tacerea si ne-a facut sa zicem la unison: „Shhh". Ce-am gasit in spatele usii nu prea semana cu decorurile din acele povesti de groaza adevarate auzite si povestite de noi insa am zis sa nu ne dam batuti atat de usor. Am inceput sa investigam cu ajutorul singurei lanterne pe care o aveam la dispozitie culoarele casei, in cautarea acelui lucru fantastic care urma sa faca subiectul unei povesti de groaza adevarate. Ei bine, dupa ce am constatat ca in casa nu prea mai ramasesera lucruri de vazut, mobilierul fiind aproape inexistent, ne-a atras atentia singurul obiect interesant din casa: un tablou care infatisa chipul unui barbat. Ne-am apropiat incet, tinand lanterna fixata pe chipul din tablou si am inceput sa dezbatem vechimea tabloului pana cand toti am inceput sa ne frecam la ochi. Nu ne venea sa credem, chipul din tablou parea ca isi schimba grimasa, ca si cum s-ar incrunta. In momentul in care usa scartaitoare s-a trantit violent, am inceput sa fugim toti urland in gura mare. Nici acum nu sunt sigura ce sa intamplat cu adevarat acolo. De prietenii mei nu am mai dat si astfel n-am mai dezbatut subiectul. In orice caz, momentele de acest fel ma face mai mereu sa tremur si sa ma tot gandesc: Oare daca as mai fi stat, as fi aflat ce era cu acel tablou straniu? Atatea mistere sunt in jurul nostru insa nu le observam, chiar si cand acestea sunt chiar sub nasul nostru. Desi incercam sa ne deschidem ochii la tot ce e nou, uitam trecutul si-l neglijam. Un lucru e sigur, nu suntem singuri, trecutul poate fi prezentul. Ce vreau sa spun? Nu sunt prea sigura, o spun pentru ca asta simt. Stiti acele momente in care faceti ceva fara sa ganditi? Ei bine mie asta mi se intampla cand scriu. Toate aceste cuvinte vin asemeni unei ploi, spontan. Apropo de ploaie, la mine deja a inceput :))) iubesc ploaia, insa urasc tunetele. O noapte frumoasa va doresc tuturor si va doresc vise ferite de intunecati. Bye :*