Buna dragilor asta seara m-am gandit sa va povestesc o poveste reala, a prietenei mele Adelina.
Ca de obicei eu si Ionut cautam noi povesti cu fantome. Si ca niste copii cuminti am plecat la biblioteca. Desi imi era frica nu vroiam sa-l las singur fiindca el mi-a salvat in alte dati viata era atunci cand.. stai.. asta e o alta poveste. Va voi spune si pe asta insa toate vin la timpul lor.
Si cum spuneam am plecat la biblioteca. Ionut credea ca o carte ascunde o groaza de raspunsuri si ca de obicei..avea dreptate, insa a uitat un lucru.. cartile iti pot aduce si sfarsitul.
*si aminteste*
-Stiu doar ca povestile bune apar in aceasta biblioteca, spune Ionut.
-Se simte pustiu ori de cate ori vin, spun tematoare.
Ionut avea mereu o camera la el, spunea ca astfel va prinde fantomele in flagant. In timp ce ne apropiam teama ma cuprindea din toate directile si
-Buuuu
-Aaaaaaaaaaaaaaaa
-Explorati din nou?
Persoana care ma speriat era Adelina. Mai mereu se credea mult mai matura si cand ii povesteam fenomenele paranormale pe care le intalneam, ea ne credea ciudati. Mda ce mai prietena..nu?
-Nu ma mai speria asa.
-Eu doar imprumutam o carte, pana ce v-am vazut pe voi doi. De ce nu mergem impreuna? Haideti!
In timp ce mergeam printre rafturile incarcate cu carti de diverse marimi, Ionut, ca de obicei, ne poveste despre carti.
-Stiati ca cartile au propriile lor minti??
-Da?
-Autorii decedati isi pastreaza spiritul in munca lor. Iar aceste spirite cheama oamenii sa le citeasca cartile (bat apropoul cartii ce am terminato acum ceva timp 'Prinsa in carte')
-A-asta e..
-Ridicol. Cartile nu sunt nimic mai mult decat informatii conservate in cerneala, spune cu superioritate Adelina.
In momentul in care a dat sa plece, una din cartile de pe raft a cazut.
-''Previziuni"?
-Poate ca autorul vrea ca noi sa o citim, spune serios Ionut. Sincer nu imi aduc aminte cand l-am vazut sa zambeasca.
-Nu fa mare lucru din caderea unei carti, spune suspicioasa Adelina.
Eu curioasa din fire, ca si acuma, am rasfoit cartea pana la o pagina ce ma atras, pot sa spun.
-"Prevedeti viitorul tau sot.."
Suna destul de tare, nu?
-"In timpul Orei Ox-ului tine un pieptene cu buzele si uita-te intr-un vas cu apa, iar imaginea viitorului tau sot va fi aratata." Ce tare. Ora ox-ului??
-Se refera la timpul dintre 1:00 si 3:00 din timpurile antice. Se spune ca cele mai anormale chestii se vor petrece in timpul acestui interval, imi explica Ionut. El mereu era cel mai destept pe cat de frumos era.
-Oh te rog. Daca am fi putut sa ne cunoastem viitorul sot atat de usor, toata lumea ar fi facut-o acum mult timp. Ar trebui sa nu iti risipesti timpul citind aceasta tacaneala, intervine Adelina luandu-mi cartea din maini si asezando pe raftul cu carti.
Ziua a trecut. Adelina tin minte ca mi-a povestit ca a incercat in acea seara experimentul. Si era cam asa..
"In acea seara nu am putut dormi asa de bine. Si nu stiu cum, insa dupa ce intr-un final am adormit, m-am trezit.. ca prin magie. Era exact ora ox-ului. Ticaitul ceasului impanzea incaperea intunecata. Si tot stand pe pat, m-am decis sa ma ridic fiindca am vazut ceva neobisnuit. Cartea aceea era exact pe birou in camera mea. Nu stiu cum a ajuns acolo insa in acel moment am crezut ca am luato din gresala.. nu-mi trecuse pana acum prin cap ca nenorocita aia a venit de una singura. In acel moment un vant puternic a dat paginile de la carte. Si spre uimirea sau socul meu, geamul era inchis. Si ce sa vedeti cartea.. sa rasfoit la pagina pe care a citito prietena mea, Nicoleta.
-Asta e doar o simpla coincidenta, am spus pe o voce tremuranda.
Si ce-mi trecu prin cap, sa fac acel truc ieftin si sa le dovedesc tuturor ca s-au inselat. Am pasit in baie cu gandul tot in alta parte.
"Se spune ca cele mai anormale chestii se petrec in timpul acelui interval"
-Si ce? am raspuns cuvintelor lui Ionut. Desi vroiam sa par curajoasa, nu eram, pasind pe trepti m-am speriat de un mic scartait.
In cele din urma eram in baie, insa partea proasta e ca becul nu vroia sa coopereze. Am oftat si am fost atrasa de apa ce curgea de la robinet. Cand am oprito in oglindca a aparut o femeie ce ma speriat insa dupa nu am mai vazut nimic.
La inceput am luat un bol de plastic si l-am umplut cu apa. Am oprit robinetul dupa ce am vazut ca bolul e plin, si l-am asezat pe dulapior. Am pus un piaptan de lemn in gura si am privit deasupra apei din vas.
La inceput nu sa intamplat nimic. Continuam sa spun ca a fost fara rost ceea ce tocmai am facut. Intre timp apa sa miscat. Si un chip a aparut deasupra ei, insa m-am speriat si am scapat piaptanul si am spart sticla, iar cioburile au cazut in vas formand un lichid sangeriu.
A trecut ceva timp de atunci, 10 ani, mai exact. Am uitat acel incident. El nu a venit, iar asta ma bucurat. In timp ce mergeam am fost intampinata de Nicoleta.
-Hei Adelina, a trecut ceva.
-Hei Nico.
-Adelina de ce esti la 4 ace?
-Am un interviu de casatorie.
-Waa sper ca el e
Am zambit. Eram fericita.
*la interviu*
-Ai fost sefa clasei? intreba el.
-Da am fost, spun chicotind.
-Am fost destul de slab la scoala *rade*
-Serios?*rade si ea*
Chiar e un om dragut. Insa poarta acea masca mare ca si cum ar avea o raceala sau cam asa ceva, am spus eu.
Am mers sa ne plimbam, era prima noastra intalnire.
-A trecut ceva de cand nu am mai ras asa. Simt ca pot fi eu in preajma ta.
-Si eu ma simt la fel.
In cele din urma ne-am asezat in fata unei fantani arteziene.
-Albert ai putea sa iti dai masca jos ca sa te pot vedea cu adevarat?
-Sigur, dar te rog sa nu te sperii.
-De ce as face-o?
-Nu sunt racit. Am purtat aceasta masca un timp, de fapt. Timp de 10 ani.
-10 ani?
In momentul in care si-a scos masca dintii sai erau asemeni unui pieptene, asemeni unui monstru, pe fata erau plantate ici colo cate un ciob.
-Tu mi-ai facut asta! spune pe o voce groasa si ragusita.
-Nuuuuuu!
Si asta am visat in acea seara. Nu era nici o carte. E posibil sa fi fosta un vis, cel putin asa sper. A fost ingrozitor.
-Doar sa uit despre el.
Am pasit in clasa hotarata.
-Buna.
Insa ceva nu era bine, toti aveau acele masti chiar si Ionut, toti baietii.
-Aaaaaaaaaaaaa"
Iar aceasta a fost povestea de astazi. Adelina desi a avut acel vis, tot nu crede in paranormal, insa.. cine stie.
Tineti minte: toate necazurile noi ni le-am pricinuit cu pacatele noastre si ele sunt urmari si plata indesata pentru pacate.
Va multumesc ca-mi cititi cartea :*
CITEȘTI
Legende si Mituri
HororVreme de mult timp au stat ascunse de ochii lumii. Cine le afla nu poate uita prea ușor. Doar cei destul de curajoși sau neghiobi au răscolit adevărul. Poveștile celor care nu mai sunt au rămas șoptite în mod temător. Viata e un spectacol ce trebu...
