Legende si Mituri

Scoala inspaimantatoare

Hei mina, dragilor mi-a fost dor sa mai postez chit ca au trecut cateva zile, insa scoala ma face sa cred ca au trecut cateva luni bune, desi mai mult povestim si ne dau teme chitrosii (◣︹◢). Abia astept sa vina iar vacanta (╥﹏╥) oricum, sper  sa va placa aceasta poveste. Am pregatit ceva special (◣‿◢)

Pentru geografie, intreaga clasa a fost nevoita sa faca o harta mare a orasului. Fiecare avand cate o sarcina. Eu? Ei bine, nu pot sa spun ca sunt super fericita, nici pe de-o parte, nu-l suport pe coechipierul meu, Cosmin. Noi am fost insarcinati sa facem harta manastirii de pe muntele din apropierea orasului. 

-Asteapta! spune respirand greoi.

Si precum cred ca v-ati dat seama, eu am inaintat, ca sa scap de el, ne uitandu-ma in urma. Desi glasul lui se auzea de la distanta.

-Incetineste! continua oprindu-se cu bratele pe genunchi continuand sa gafaie.

In cele din urme ma opresc si ma intorc spre el.

-Eu doar merg normal.*mint*

-De ce trebuie sa merg cu tine? intreaba necajit pe o voce de copil plangaceos.

-Asa a spus domnul Verghes.

-Ai vrut sa vii cu Ionut, nu-i asa? intreaba cu un zambet imens pe fata ceea ce ma face sa ma enervez, si sa ma fortez sa zambesc incercand sa nu bag in seama vorbele lui.

-Fa liniste si incepe sa mergi!

-Bine doar urmeaza-ma! spune pe un ton vesel inaintand pe poteca stramta din padure.

Sincer cum am urcat pe munte nu am crezut ca vom da peste ei.

***

Inaintam de ceva timp. Corbii scoteau sunetele lor specifice din spatele tufisurilor ceea ce facea peisajul sa para mult mai monoton.

-Hei ce-i aia? intreb speriata ascunzandu-ma in spatele lui.

-N-nu s-stiu.. spune tremurand.

-Pai du-te sa vezi! il imping in fata.

-D-de ce eu?

-Esti barbat s-au brotacel?

-Tsh, doar asta mai spune, dupa inainteaza spre tufis. 

In cele din urma zgomotul se intensifica, ca si cum ar vrea sa vina spre noi. Amandoi tremuram, si in momentul in care a iesit chestia din tufis, Cosmin a inceput sa strige iar eu mi-am acoperit ochii.

In fata noastra era  o veverita. Amandoi am oftat indelung si am continuat drumul. 

In cele din urma am dat peste o bifurcatie.

-Care drum? ma intreaba brunetul.

-Am auzit ca manastirea a fost pe aceeasi directie..

-Bine.

Si asa mergem tot inainte pe poteca ce se intindea in fata noastra.

-Esti sigur ca acesta e drumul?

-Nu mai ma cicali si vino! 

In cele din urma am ajuns..pe un deal. Iar in varful sau era o cladire ce semana cu o scoala.

Parea asa veche, nu am crezut ca ei, sunt aici si ne asteapta. 

Tot holbandu-ne la cladire. Am vazut ca nu suntem singuri, iar chestia de langa noi a confirmat. Imediat in spatele nostru a aparut un copil dubios, cu ochelari, ce parea sa fie mult mai mic decat noi care a inceput sa rada si sa-si invarta capul intr-un mod maniac.