Din adâncurile gheții

Capitolul 3

De cinci minute, tata se plimba agitat prin camera. Odata cu terminarea marturisirii sale nu am fost in stare sa scot niciun cuvant. Ce as putea spune? Am atat de multe intrebari ca nici nu stiu cu care sa incep mai intai. Ce stie Jack Manson? Unde se afla tezaurul? De ce m-a luat pe mine in aceasta aventura si nu pe mama? Cum am putut sa fiu atat de aeriana in toti acesti ani? Daca as fi facut cercetari inca de cand am observat ca tatal meu ascunde ceva, poate as fi aflat de mult de existenta hartii. Imi placea sa cred ca sunt o fata isteata...cred ca m-am inselat. Tata e cu mult mai istet decat...orice om pe care il cunosc. Toate aceste ganduri si intrebari mi-au captat atentia ata de mult incat nu am observat cand tata s-a apropiat de mine. Se aseaza pe scaun langa mine, si ma priveste cu ochi rugatori.

- Cati, esti suparata pe mine? Sa stii ca inteleg...adica, chiar inteleg...si eu...

- Tata, cum poti sa crezi acest lucru? Suparata? Sunt mandra si...bulversata. Toate aceste informatii noi mi se invart in cap si probabil o sa imi ia ceva timp sa le procesez. Pur si simplu povestea asta ti-a lasat fiica fara replica, pentru prima data. Am atat de multe intrebari...

- Desigur ca ai! Din acest motiv ma aflu eu aici. Acum ca stii totul iti voi raspunde la toate intrebarile tale. La toate intrebarile la care am un raspuns, desigur. Care este prima ta intrebare? spuse acesta privindu-ma cu un zambet vioi.

Prima intrebare? Am atat de multe ca nu ma pot hotara cu ce sa incep. In cele din urma, m-am hotarat. Am tras aer in piept si m-am uitat in ochii tatei.

- Imi arati si mie harta?

Tata a tresarit la intrebarea mea. Ochii lui s-au marit de uimire si si-a intors privirea catre unchiul Stan care il privea amuzat. Nu cred ca se astepta ca asta sa fie prima mea intrebare. Am inceput sa ma tem ca voi fi refuzata. Oare nu avea destula incredere in mine? Tata s-a ridicat de pe scaun si a pornit catre un dulap din fundul camerei. Din acesta a scos un mic tubulet stralucitor. S-a intors catre mine si s-a sezat pe scaun zambitor. Unchiul Stan s-a asezat si el langa noi. Tata mi-a luat mana si mi-a asezat tubul in palma. Il privesc panicata.

- Aceasta este mica mea comoara. Cheia succesului meu si munca de o viata. Uita-te la ea si spune-mi ce parere ai.

Nu pot sa cred! Nu numai ca m-a lasat sa o vad dar mi-a dat si voie sa o ating! Am inceput sa intorc curioasa micul tubulet pe toate partile. Cele doua capete ale obiectului semana cu niste capacele rotunde intrucat ies in evidenta, fiecare avand un soare incrustat in centru. Mici semne bizare inconjoara soarele frumos sculptat in aur. Sunt confectionate dintr-un material albastru, ciudat ce semana cu sticla. In schimb, pe corpul tubului nu e sculptat nimic. E plin cu desene frumos pictate, precum si simboluri necunoscute, asemanatoare celor de pe capac. Singurul lucru familiar mie de pe acest tub e zeita Isis ce este infatisata tinand un vultur pe umeri. Am indepartat usor capacul si am observat inauntru infasurata, o foaie de papirus. Am scos-o cu grija si am intins-o pe masa in fata tatalui meu si a unchiului Stan. E plina cu semne bizare dar totusi frumoase ce inglobeaza un text vechi de mii de ani. Nu imi puteam lua ochii de la liniile subtiri si curbate ce erau asternute atat de elegant pe acest papirus.Este atat de frumos! Ma uit intrebatoare catre tatal meu.

- Spuneti ca acest text este o harta? il intreb eu privind curios catre frumosul obiect din fata mea.

- Suta la suta harta! raspunse acesta sigur.

- Si vom scoate acest papirus de fiecare data cand vom avea nevoie de indicatiile lui? Tata isi schimba imediat expresia binevoitoare si exclama cu indignare.

- Desigur ca nu! Papirusul asta are mii de ani! Este fragil...aerul rece l-ar putea deteriora. La fel si neglijenta! Avem o copie. Ne vom folosi de ea.

Pana si eu sunt mirata de cum am reusit sa pun o intrebare asa prosteasca. Este o relicva antica! Cati, e timpul sa te concentrezi daca vrei raspunsuri!