Din adâncurile gheții

Capitolul 6

Au trecut doua ore...doua ore de cand am gasit baiatul de "gheata". Nu s-a trezit, nu s-a miscat, iar respiratia lui este atat de usoara ca aproape nici nu se simte. Do Min Joon l-a invelit in vreo trei paturi...dar degeaba. A ramas la fel de inghetat! Acest lucru nu numai ca l-a ingrijorat dar l-a si intrigat.Tot timpul a stat incruntat si ingandurat verificandu-i semnele vitale la fiecare 15 minute. Fruntea lui alba se incretea de fiecare data cand observa ca starea lui nu se imbunatateste deloc. Tata a fost agitat... tot drumul l-a batut la cap pe Terignak sa mearga mai repede . Doar unchiul Stan a ramas la fel de senin si de calm...el si tata sunt foarte diferiti! Jack Manson, s-a retras intr-un colt si deabia daca i-a aruncat vreo doua priviri baiatului inconstient. De cand l-am urcat in sanie, nu mi-am luat ochii de la el. L-am analizat din toate unghiurile...arata atat de ireal, ca o papusa imensa de portelan! Parca ar fi naufragiat din greseala in aceasta lume primitiva...

Sania s-a oprit brusc. Am ridicat privirea bulversara. Sedna se apropie zambind de noi...

- Do Min Joon, il ajuti tu pe Stan sa il care pe baiat pana in casa? Eu si Jack vom lua bagajele in timp ce Terignak le va explica Sednei si sotiei sale situatia...sper sa nu fie prea tarziu! Mai bine l-am fi dus la un spital. M-as simtit mai bine sa il stiu pe maini sigure...probabil parintii lui sunt foarte ingrijorati! spuse tata vizibil agitat.

- Cel mai apropiat spital se afla la 20 km de acest loc. Este prea departe! Baiatul nu o sa reziste atat...oricum nici ei, nici noi nu putem face prea multe pentru el! spuse Minjoon privind resemnat catre baiat.

Cuvintele lui Do Min Joon au trecut ca o sageata veninoasa prin inima mea...nu il pot pierde! L-am gasit, si acum este in siguranta...va supravietui! Am coborat posomorata din masina...Stan si Do Min Joon l-au ridicat pe baiat si au plecat in graba cu el in casa. Sedna si mama ei priveau socate toata scena...Terignak s-a apropiat de ele si a inceput sa vorbeasca. Probabil le explica ce se intampla. Eu m-am dus dupa Stan si Do Min Joon in casa. Cei doi au asezat baiatul intr-o camera goala de la etaj...se afla vizavi de camera mea. Stan il inveleste cu mai multe paturi in timp ce Do Min Joon ii verifica din nou semnele vitale. Se incrunta, si coboara privirea: "Nicio schimbare", sopteste acesta cu glas stins, dar eu l-am auzit. Sedna si mama ei intra vijelios in camera carand dupa ele niste haine groase uscate si sticle cu apa calda. Toate trei am iesit din camera. Mama Sednei era vizibil ingrijorata. Privirea ei trista si inlacrimata a dat-o de gol. A plecat spre bucatarie stergandu-si lacrimile...Sedna sta stingherita intr-un colt cu privirea in jos. Doamne, de ce se comporta toata lumea ca si cum ar fi murit cineva! Baiatul este viu si asa o sa ramana! Simt asta...

Usa se deschide iar Do Min Joon si unchiul Stan ies din camera. Ca de obicei, Do Min Joon are o expresie neutra nelasand loc de vreo interpretare, iar unchiul Stan a coborat grabit scarile fara sa ne arunce vreo privire...Sedna s-a apropiat si ea cu pasi marunti de mine.

- Cum se simte? Este bine? Ati reusit sa il incalziti? Cand se trezeste?

Do Min Joon tace si imi evita privirea...de ce face asta? Eu vorbesc cu el!

- Hello! De ce taci? Raspunde-mi!

Ii arunca o privire un pic posomorata Sednei, dupa care ma priveste serios, in ochi.

- Cati...stiu ca tu l-ai gasit si probabil iti faci griji pentru el, dar este mai bine sa nu iti faci sperante! Aceasta noapte este decisiva pentru el. Noi am facut tot ce am putut sa ii oprim hipotermia...maine iti voi putea raspunde la intrebari.

Si zicand aceste cuvinte, pleaca si el, lasandu-ne singure pe mine si Sedna. Simt o mana usoara pe umarul meu...

- Ai nevoie de odihna...vino! spuse aceasta privindu-ma cald.

- Nu! Nu il las singur...voi sta cu el...

- Cati, nu ai mancat nimic astazii si in plus de asta, daca nu te vei odihni corpul tau va ceda, si sunt sigura ca acest lucru nu iti va fi de folos nici tie, nici baiatului! Vino, vom vedea maine ce face!