Din adâncurile gheții

Capitolul 22

Bărbatul continua să afișeze acel zâmbet enervant și superior ceea ce a cauzat un nou val de furie să se nască în interiorul ființei mele. Dacă știam că voi avea de-a face cu o astfel de idioțenie umană, nu mai trimiteam nimic în America. Acum nu numai că trebuie să suport acest individ dar am și privirea suspicioasă a Sednei asupra mea. Singurul motiv pentru care m-am îndepărtat de el este faptul că aș putea să îmi pierd prețiosul autocontrol și să cauze un circ gratuit în casa unor oameni respectabili. Nu îi voi da cu niciun preț această onoare. Pumnul meu i-a promis un sărut fălcii sale și cu siguranță se va ține de cuvânt...dar nu aici și nu în acest context.
Nic face câțiva pași în față, măsurându-l din cap până în picioare pe noul venit cu o figură plină de seriozitate și concentrare.
- Eu sunt Nicolae Casian, încântat de cunoștință, spuse Nic cu o voce liniară, nespecifică lui. E clar că se simte deranjat de situație.
- Așadar, dumneavoastră sunteți faimosul, Nicolae Casian despre care am auzit atâtea! Sincer...mă așteptam să găsesc un bătrânel amețit care se învârte pe-aici cu o hartă imensă în mână. Arătați...tânăr...și deloc senil, spuse Caleb cu un ton dubios în voce, mijind ochii spre Nic.
Nic zâmbește cu o falsă figură flatată.
- Nu totul este așa cum ne așteptăm noi să fie, domnule Kingstone. Viața este alunecoasă și plină de surprize. Una dintre surprize este venirea dumneavoastră aici, neanunțat și mult mai devreme decât ne așteptam noi, spuse Nic privindu-l dur pe străin.
Acesta, pentru câteva secunde pare surprins, oarecum prins într-o situație din care nu are scăpare. Își schimbă rapid tactica și adoptă din nou figura sa superioară și plină de sine.
- Am venit mai devreme, este vreo problemă în faptul că vreau să închei mai repede misiunea pentru care mă aflu aici?
- Cum ai aflat unde locuim și cine mai exact te-a invitat aici?, mă bag eu în discuție iritat fiind de modul în care acesta ne privește...ca pe o adunătură de tocilari visători.
- Am...făcut cercetări, spuse acesta cu vocea ușor tărăgănată. Imediat cum am ajuns aici, am vrut să discut cu voi. Problema este serioasă. Ar fi trebuit să fii conștient de ce vâlvă va creea pachetul pe care l-ai trimis, domnule asiatic, spuse bărbatul pe un ton ușor amenințător privindu-mă direct în ochi.
Tensiunea din cameră crește alarmant. Nic îl privește suspicios pe blond. Terignak este concentrat, probabil încearcă să traducă discuția noastră plină de tensiune. Ashi, care între timp s-a întors în cameră, s-a alăturat bărbatului ei, privind nedumerită schimbul nostru de replici. Jack este terifiat. Privirea lui șocată, nu s-a desprins de bărbatul îngâmfat din mijlocul camerei.
- Ce ai trimis, Minjoon? Tu l-ai adus pe acest bărbat aici? întreabă Sedna pe un ton serios, parcă fiindu-i greu să creadă.
- Oh! Înțeleg!, spuse Caleb în vreme ce rânjetul său superior reapare pe chipul ușor bronzat.
- Iar eu care vedeam o legătură specială între voi doi...dar omul se mai înșală... spuse acesta ridicând din umeri.
- Ieși afară! spun eu printre dinți străduindu-mă să îmi stăpânesc nervii. Nu ai decât să te descurci singur aici! Nu îți datorez niciun ajutor. Regret că am trimis acea monstră, acum poți să pleci.
Înainte ca blondul să poată scoate ceva pe gură, ușa se deschide și băiatul alb intră nonșalant în cameră cu o figură neutră, ușor plictisită, trece pe lângă noi fără să ne privească și urcă pe scări până în camera lui.
Gura lui Caleb aproape că a atins pământul din cauza șocului. Se uită mirat, ușor încruntat spre ușa în care "specimenul" pe care el ar trebui să îl cerceteze a intrat. Nic a albit și a început să transpire. Iar eu în mod incredibil m-am enervat și mai tare. Cum poate să treacă astfel acel...specimen de prostie prin camera în care toată lumea arde și să urce scărpinându-se în cur până în camera lui?! Îmi pun palma la frunte, încercând să masez locul care mă ustură din cauza nervilor.
- Dar știu că pe tipul ăla nimeni nu îl scoate din starea de zen. Nu dă doi bani pe problemele altora...ce indolent! spuse Caleb rânjind către noi. Eu ar cam trebui să plec. Nu vă bucurați încă, mâine mă întorc. Trebuie să îmi arăți de unde ai cules monstra de păr, tomată asiatică! spuse Caleb privindu-mă cu o falsă prietenie.
- Ieși odată afară, spun eu rece indicând cu degetul ușa.
Acesta trece cu mâinile în buzunar pe lângă noi și trântește ușa în urma lui.
- Ce dobit...
Nu apuc să termin că ușa se deschide din nou și blondul bagă capul pe mica crăpătură a ușii.
- Mâine la trei sunt aici. Uite că pot să fiu și eu un gentelman și să anunț înainte, spuse acesta zâmbind la noi cu toți dinții.
- Ce naib...
- Oh, da! În caz că plănuiai să o tăvălești puțin prin zăpadă pe Sedny mâine seară, anulează! Singurul lucru pe care îl vei putea tăvăli va fi propria moacă. O zi bună în continuare! și închide ușa.
Eu mă uit șocat la ușă, sperând ca părinții ei să nu fi înțeles ce acea bovină tocmai a spus. În mod surprinzător, Nic încearcă să își stăpânească zâmbetul copilăresc ce amenință să iasă la suprafață.
- Ce s-a întâmplat? spuse mama Sednei nedumerită.
- Vino, Ashi. Îți voi explica eu. Totodată îți voi explica și de ce nu e bine să primești străini în casă. Nic, Jack! Veniți și voi!
Aceștia se conformează deși Nic avea privirea unui copil ce urmează să fie pedepsit. Nu e corect ca el să aibe probleme din cauza mea. Eu am trimis acele mostre deci e vina mea că acel individ se va perinda pe aici.
- Ce ai făcut, mai exact Minjoon? spuse Sedna serioasă.
Eu inspir adâncadânc aer în piept încercând să îmi găsesc cuvintele. Am intrat în probleme.
- Am reușit să prelevez câteva mostre de păr de la străin și le-am trimis la Universitatea Harvard spre a fi studiate.
Figura lui Sedna, trece rapid de la seriozitate la șoc și apoi groază.
- Ce ai făcut?
- Eu...
- Singur?! Te-ai consultat cu cineva înainte?
-Ei bine, nu...
- De ce?!
- Doar nu te așteptai să închid ochii la toată situația asta! Un om cu caracteristici ciudate apare din senin, se instalează aici urmărind ce?! Deoarece el nu vorbește și nu aveam nicio informație despre el, am decis să fac rost.
-Ai decis... , spuse Sedna punând accentul pe "ai"
- Da, am luat-o ca pe o acțiune naturală.
- Acțiunea ta naturală a complicat lucrurile și posibil a pus în pericol viața unui om! Nici măcar nu ai considerat că ar fi cazul să te consulți cu cineva, înainte!, spuse Sedna nervoasă aproape țipând.
- Sedna, nu mă înțelege greșit...
- Poate că Kingstone avea dreptate... și spunând astea, Sedna iese din încăpere fără să mă mai privească sau asculte.
Sunt atât de nervos încât simt cum unghiile pumnului îmi intră în carne. Ies vijelios din cameră, trântind puternic ușa în urma mea. Mă îndrept hotărât spre garajul casei unde îmi izbesc puternic pumnul de unul din pereții din lemn. Îmi vine să țip de frustrare! Am un dobitoc pe cap, Nic probabil are probleme, băiatul alb are și mai multe probleme iar Sedna probabil că acum mă urăște când eu plănuiam să mă declar. Viața mea merge incredibil de bine. Nici nu credeam că sunt capabil de atâtea sentimente...până acum câteva luni locuiam singur și neperturbat în apartamentul meu din Seul. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce s-a întâmplat cu, calmul meu?
----------------------------------------------------------