Din adâncurile gheții

Capitolul 16

Cateva raze de lumina ratacite coboara ametite pe podeaua rece si umeda . Abisul de intuneric a inghitit orice forma sau culoare din aceasta cutie de beton. Mainile ma dor iar franghia groasa imi tine corpul captiv in aceasta inchisoare improvizata. Frigul mi-a paralizat nu numai corpul, ci si gandirea. Din cauza intunericului vederea imi este incetosata, singurele care imi mai amintesc ca eu pot vedea fiind razele-felinar ce strapung intunericul prin mica crapatura din tavan. Inima imi bate puternic in corp din cauza adrenalinei iar respiratul devine un lucru din ce in ce mai greu de realizat...nu stiu daca locul a mai fost aerisit aici in ultima vreme...sau daca oxigenul are pe unde sa patrunda. Din senin, chipul vesel al tatalui meu imi apare in mintea paralizata de ganduri negre. Oare ce face acum? De-ar sti in ce incurcatura am intrat...

Mereu ii fac probleme iar munca lui va stagna din nou. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu o povara pentru el dar din pacate asta am ajuns. Nu ar fi trebuit sa ma implice in "cautarea vietii lui"...tot ce fac este sa stric, sa distrug, sa pierd sau sa intarzii. Nu am fi ajuns in situatia de fata daca nu as fi o incapatanata curioasa si bagacioasa care doreste cu orice pret sa demonstreze ca are dreptate...si care intra in probleme. Americanul infuriat avea dreptate. Sunt complet inutila. In plus i-am facut probleme si baiatului alb. Nici nu stiu daca e bine sau daca e suparat pe mine...nu il pot vedea in intunericul asta. Incheieturile mainilor imi sunt legate strans iar aceeasi soarta au avut-o si gambele picioarelor. Trebuie sa il gasesc si sa ma asigur ca e bine.

- Aradis... vocea mea e nesigura si aproape stinsa. Nu stiu daca m-a auzit. Este ciudat sa il strig asa...m-am obisnuit cu tacerea lui si cu porecla de "baiatul alb". Nu ma astept sa imi raspunda...cu mine oricum nu a vorbit niciodata. Incep sa ma fatai si sa incerc sa ma tarasc pana in partea opusa a camerei.

- Sunt in coltul din dreapta camerei... vocea obosita si melodioasa a lui Aradis a spart tacerea ce trona in camera obscura. Nu avea acea voce groasa si ragusita specifica majoritatii barbatilor, ci una mai degraba copilaroasa si stinsa. Schimb directia de tarare si incerc sa ajung in locul de unde s-a auzit vocea lui. Dupa cateva minute chinuitoare in care am jelit in gand soarta tuturor taratoarelor m-am ciocnit de picioarele lui. Cred ca sta rezemat de zid...desi sunt atat de aproape de el nu ii pot vedea expresia fetei.

- Imi pare rau... am plecat spasita capul in jos, bucurandu-ma in gand ca nu imi poate vedea fata patetica. Nu e ca si cum as putea face altceva...

- Nu te inteleg...

- Nici eu! Iar asta e trist...

- Nu...nu la asta m-am referit! Nu inteleg de ce iti ceri scuze.

Un zambet sarcastic se lungeste pe chipul meu schimonosit din cauza efortului de a ma abtine din a incepe sa plang.

- Pentru ca e vina mea...e imposibil sa nu fi observat cum sunt, baiatule alb! Daca suntem prinsi aici este vina mea pentru ca am riscat in mod irational si am pierdut, si pe deasupra mai sunt si o piedica pentru munca tatalui meu.

Il simt fastacindu-se si incercand sa se miste undeva. In cateva clipe acesta ajunge in dreptul meu. Lantisoarele noastre incep sa lumineze din senin iar acum jumatatea superioara a corpului nostru este destul de vizibila. Aradis ma priveste trist...pare mai alb ca de obicei iar venele sale subtiri sunt mult mai vizibile datorita luminii albastre. Acesta se apleaca usor si isi lipeste fruntea de a mea.

- Gresesti Cati...daca noi suntem prinsi aici iar tatal tau va avea probleme, este vina mea. Ar fi trebuit sa te protejez...dar am dat gres. Vocea lui e soptita si plina de regret... Acesta ridica capul si ma priveste. Ochii lui sunt umezi din cauza lacrimilor ce ameninta sa iasa la suprafata.

- Mie imi pare rau, Cati...speram sa fii suparata si sa nu iti doresti sa vorbesti cu mine. Nu vreau sa vezi cat de slab sunt de fapt... Aradis isi muta privirea undeva in coltul opus. Acesta priveste absent, cu o nota de durere intiparita pe fata intunecimea ce ne inghitea soaptele. Ma tarasc mai aproape de el si imi lipesc obrazul de obrazul sau. Este cald si fin. Acesta tresare surprins. Il simt incordandu-se sub mine.