Age ♛ l.t

Capitolul 42

  Nu credeam ca va fi posibil s-o evit pe Molly atat de mult timp. Sunt deja doua saptamani de la inceperea scolii iar eu am vazut-o decat de cateva ori la dulapul ei. E destul de greu sa fiu concentrat la ore cand gandul meu este la ea. Desi mi-am propus ca in semestrul asta sa fac totul mai bine si sa absolv cu brio, se pare ca nu merge totul conform planului meu. 

  Nu prea am vorbit mai cu nimeni de fapt, doar Harry mai manca uneori cu mine la pranz, dar in rest am fost pe cont propriu. Probabil Marcus si Skyler deja stiu ce s-a intamplat si de aia nu mai interactioneaza cu mine, pentru ca stau cu Molly. 

  Obosit si infometat, imi strang caietele de pe banca si merg spre cantina. E deja aglomerat. Caut cu privirea o masa liber, cand, Harry imi face cu mana sa vin in spre el. Sta alaturi de toti ceilalti, inclusiv Molly. Nu vreau sa mananc singur, asa ca merg zambitor spre ei. 

  - Omule, te-ai ascuns in vreo pestera? Nu te-am mai vazut de o eternitate, rade Skyler, facandu-mi loc langa ea. Stai jos. 

  - Am fost putin mai ocupat. Nici pe voi nu prea v-am vazut, oricum, ii arunc o privire lui Molly dar observ ca ea deja se uita la mine.

  Iau un sandwich de pe tava lui Marcus, fara sa-i cer permisiunea si incep sa mananc si sa ascult conversatia. Aparent, Skyler si-a facut un iubit in vacanta de iarna, la fel si Marcus, iar Harry e in friendzone cu o tipa. 

  - Acum nimeni nu mai e singur la masa asta, bate din palme Marcus.

  - Noi suntem, spune Molly intr-un final, aratand spre mine si ea.

  Ma incrunt si mentinem amandoi un contact vizual puternic. De ce pare sa fie asa de suparata pe mine? Ea s-a despartit de mine pana la urma! Nu stiu la ce se asteapta de la mine si de spune asta acum, in fata tuturor.

  - Glumesti, nu? intervine Marcus.

  - Nu glumeste, ma sterg la gura cu un servetel. Dar asta nu va priveste pe voi. 

  - Oh, deci acum nu-i mai priveste dar cand i-ai spus lui Harry ca ne-am tras-o, nu se pune? Molly se incrunta la mine iar ceilalti raman tacuti si gura gura putin deschisa.

  Ce dracu' e in neregula cu ea? As vrea sa inteleg ce se petrece intre noi dar chiar nu pot. Credeam ca suntem okay, ca am ramas amici sau orice altceva. 

  - Care e problema ta? 

  - Okay, gata! spune mai tare Skyler. Voi doi, afara, arata spre usa, vorbind serios.

  

  Ma ridic, dandu-mi ochii peste cap. Molly nu ma urmeaza desi, o parte din mine isi doreste s-o fi facut. Expir adanc, incercand sa ma calmez. Din spate aud mersul apasat si-l recunosc imediat -Molly-. Imi intorc privirea dar e prea tarziu, ea ma impinge in toaleta fetelor si inchide usa. Se asigura intai ca e goala. 

  Imi face semn sa intru intr-o cabina, incuie usa iar ea se urca pe capacul toaletei, fiind astfel la inaltimea mea. 

  - De ce te-ai urcat?

  - Sa nu se vada doua perechi de picioare intr-o cabina, ar fi suspicios. 

  - Ce a fost chestia de mai devreme din cantina? revin.

  - Adevarul.

  - Esti suparata pe mine?

  Lasa un oftat adanc si-si lasa mainile pe umerii mei. Ne privim pentru putin timp. Ochii ei sunt putin injectati, si ai mei la fel probabil.

  - Imi e dor de tine, spun intr-un sfarsit rupand linistea apasatoare.

  - Iti este? colturile gurii i se ridica intr-un zambet. 

  Dau din cap si o imbratisez iar ea isi pune bratele pe langa gatul meu. Ii mangai spatele, strangand usor materialul bluzei ei in pumn. 

  Usa baii se aude deschizandu-se iar Molly imi face semn sa tac. Ii mangai obrajii si in momentul acela singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa o sarut, si am facut-o. Mi-am presat buzele de ale ei. Nu m-a refuzat, si-a intre-deschis buzele, permitandu-mi sa fac mult mai multe. 

  

a/n: Okay, deci, sunt in perioada in care chiar vreau sa scriu dar nu pot, pur si simplu nu pot. Stiu ca nu-s nici macar doua pagini dar nu am vrut sa trag de capitol. Am deja sfarsitul pregatit si cred ca vor mai fi maxim doua sau trei capitole. Sper ca nu va dezamagesc... Simt ca toata actiunea s-a incurcat si nu are niciun sens, e o harababura totala. 

  Seara placuta! :)