Age ♛ l.t

Capitolul 13

Molly's 

  Ceasul aramiu de pe noptiera indica ora trei. As fi dormit acum... daca Louis nu-mi dadea atatea mesaje. Nu le-am citit. Stau in pat, privind tavanul camerei mele ce dintr-o data a devenit ca o plasma uriasa unde se desfasoara scena de acum cateva ore. Parul lui ciufulit, hainele nu stateau parca la fel iar el era asa diferit. Nu stiu ce sa mai cred despre Louis.

  Alt mesaj, sunetul enervant al teleofnului ma face asa curioasa. Stiu ca daca le citesc voi palnge din nou, nu vreau sa fac asta. Nu merita, de ce sa fac asta tocmai pentru el? Nu-mi inteleg sentimentele, nu stiu de ce am fost asa suparata cand l-am vazut. 

  De data asta n-a mai rezistat. Cred ca s-a saturat sa tot trimita mesaje. Suna, de cateva secunde. A inchis dar a sunat din nou. Nu ma pot feri la nesfarsit, corect? 

  - Molly, slava cerului! N-ai citit mesajele? zice el bucuros intr-un fel.

  - Nu, nu le-am vazut, Louis, raspund rece. 

  - Molly... eu, stiu ca ti se pare stupid dar vreau sa vorbim.

  - Deja vorbim.

  - Sunt in fata casei tale, Molly, afirma el cu voce sugrumata.

  - Poftim? Daca tu crezi ca voi cobori, esti nebun! ma incrunt si inchid telefonul aruncandu-l in pat.

  Cum indrazneste? Crede ca daca bate drumul pana aici ma va impresiona si-l voi ierta ca si-a tras-o cu verisioara mea? Ei bine, gresit, nu pot trece asa repede peste asta. Pe hol s-au auzit pasi. Nu are cum intra, usa e inchisa. Sunt sigura de asta. Clanta usii se balanganea si cu o miscare rapida aceasta s-a deschis facandu-ma sa scot un icnet. Parul saten si lung al Dakotei si-a facut aparitia dupa aceasta. Era in pijamale si arata somnoroasa.

  - Tu nu auzi? inchide ea usa camerei si se spijina de ea.

  - Ce?

  Ea s-a repezit la fereastra si a deschis-o. Picaturile de ploaie se loveau de margine lasand in urma zgomotul acela linistitor. Dintr-o data o voce cunoscuta imi striga numele. M-am ridicat rapid din pat si mi-am scos capul pe fereastra pentru a vedea daca este ceea ce cred eu.Louis era in fata casei mele, unde e geamul. Ploaia deja l-a udat, priveste in sus iar eu il privesc pe el. 

  - L-Louis? ma balbai eu.

  - Striga de zece minute si tu nu-i raspunzi? Uita-te la el, Molly, de ce-i faci asta? se incrunta Dakota privindu-ma.

  - Poftim? Eu, de ce-i fac eu asta? Dar el, Dakota nu pot pur si simplu sa uit ceea ce ati facut voi doi in debaraua aia afurisita. 

  - Molly, doar vin-o cateva minute jos, te rog! striga Louis.

  - Du-te.

  - Nu pot! Mama si tata sunt acasa, ai uitat? 

  Satena s-a incrunatat usor apoi a luat de pe patul meu patura si a inodat-o cu un cearsaf. Am urmarit-o cum arunca ala peste geam pana a ajuns jos, pe pamant iar cealalta parte o tine ea. M-am incruntat si am inceput sa ma departez de geam.

  - Nici in cele mai frumoase vise nu voi afce asta. E periculos, e o idee atat de stupida! ma rastesc.

  - Fa-o. 

  - Sa stii ca o voi face doar penrtu ac ma enervezi, da? prin cearsaful si imi dau un picior peste geam prinzandu-l de materialul nu foarte gros. Imi este frica de maorte. Ploaia rece nu ma ajuta deloc, nici pijamaua mea ciudata nu e mai presus iar Lousi cel ud care ma astepata jos e cireasa de pe tort. Minunat, cand voi avea nepoti o sa le povestesc cum mi-am riscat eu viata pentru a vorbi cu un baiat care a facut-o cu verisoara mea in debaraua scolii. De ce nu?