Age ♛ l.t

Capitolul 19

  Molly's POV

  In ultima saptamana doar am mers la scoala si am fost tacuta. Abea daca l-am mai vazut pe Louis iar Marcus, ei bine, el pur si simplu ma evita. Nu inteleg de ce? Nu am fost eu cea care a omorat-o pe Hope, dar nici n-am salvat-o. Ma simt oribil, am o constiinta tare idioata. Noaptea imi este frica sa dorm, am cosmaruri. De trei zile visez acelasi lucru. Baia clubului arzand si pe jos este aruncat tricoul roscatei. Dar ar trebui sa trec peste asta, sau cel putin asta zice tata. Din seara incendiului s-a purtat atat de frumos cu mine. Nu inteleg, poate ca s-a gandit ca m-ar fi putut pierde. A fost o saptamana linistita, in concluzie. 

  Maresc pasul spre dulapul meu, trecand pe langa elevii de asemenea grabiti si ei. Mai am o ora si apoi pot pleca acasa. Slava cerului, programa asta m-a obosit. Imi deschid dulapiorul cazand din el o foita micuta. M-am aplecat dupa ea uitandu-ma la amabalajul in care era acoperita. Pare sa fie ceva ca un material dar sunt forma de plic. Am simtit o respiratie calda ce era asa aproape de gatul meu. Mi-am intors usor capul pentru a-l vedea pe saten ce ma privea avand un zambet micut pe fata. Cateodata seamana cu o pisicuta, plus ca are si parul asa ciufulit. 

  - Louis, m-ai speriat, chicotesc usor. Ce faci, nu te-am mai vazut asa des. Ocupat?

  - Am avut cateva teste, stii tu, profesorii nu prea ma plac asa ca incerc si eu sa iau note bune. Dar tu? Cum te mai simti? spune mai mult soptit mangaindu-mi cu varful degetelor sale spatele.

  - B-Bine, sunt okay, tresar usor la atingerea mainilor sale ce popsesc pe soldurile mele. Um, ai idee de la cine e biletelul asta? zic invartind in degete bucatica de hartie.

  - De ce nu-l citesti? Asa vei afla. 

  Mi-am pus o suvita de par dupa ureche apoi mi-am atintit privirea spre bucata de hartie. I-am rupt ambalajul chiar daca imi placea. o foicica este impaturita frumos sub forma unui dreptunghi. Am desfacut cu grija apoi m-am uitat la scrisul de pe foaie. Cerneala neagra si scrisul ordonat asezat in cateva randuri nu-mi aduce aminte de nimeni. "Esti foarte incordata, mai ales in ultima saptamna, de la incident, nu ai fost in firea ta. Vreau sa te relaxezi, o plimbare de ta ajuta. Mai ales apa este linistitoare. Ce ai zice sa merem pe podul lacului Groves? Ai accepta, Molly?". Mi-am arcuit sprancenele intr-o incruntatura usoara. Cine a scris biletul?

  - Ai accepta, Molly? sopteste satenul simtind respiratia sa asupra gatului meu.

  Mainile sale sunt asezate tot pe soldurile mele, simt cum inima o ia la goana. Si caldura aia care-mi imi invadeaza gatul se simte atat de bine. Suntem amandoi asa apropiati acum, ii simt parfumul masculin, miroase asa barbatesc. Nu stiu ce sa fac. Pur si simplu tin biletul cela uitandu-ma la el, de parca as citi din nou. Nodul din gatul meu pare ca nu mai dispare. 

  - Sigur, da, spun apropiindu-ma mai mult de dulap. Cand mergem?intreb intorcandu-ma cu fata la el, facand contact vizual. 

  - Ce zici de acum?

  - Mai am o ora, Louis. 

  - Nu vrei sa chiulesti cu mine? Este o singura ora, Molly, nu e mare chestie, zmabeste el usor jucandu-se cu marginea buzunarelor lui. Oricum, nici nu cred ca te poti concentra la ce ai de facut in clasa, esti asa nelinistita acum. 

  - Ce? De unde stii cum ma simt? spun incruntandu-ma usor.

  - Buza, cand te nelinisteste ceva iti musti buza de jos, faci asta inainte testelor, cand te temi... cand esti in preajma mea, sopteste el ultima parte. Deci vrei sa mergem, Molly?

  De ce imi face asta daca stie ca ma face nelinistita? Nu am realizat pana acum dar are dreptate, imi musc buza de jos cand simt panica, de aceea am mereu buzele uscate. Chiar atat de atent este? Toata lumea stie sentimentul acela cand ai vrea sa zambesti numai ca te opresti dar te bucuri in sinea ta, in capul tau fiind cu totul altceva. Cand el imi rosteste numele mi-l retin in minte pentru a face un ecou. Suna asa frumos cand o spune el. Accentul lui britanic este difeerit de al tuturor de aici, care este american. 

  - Okay, trebuie doar sa-mi iau ghiozdanul, murmur luandu-mi din dulapior micutul rucsac ce-l tin pe un umar. Gata, zambesc inchizand usita. 

  Amandoi am pornit spre iesirea din liceu. Poarta era inca deschisa iar nimeni nu era acolo s-o pazeasca asa ca am marit pasul spre parc. Frigul isi face simtita prezenta, e aproape iarna iar vantul e din ce in ce mai puternic, facandu-ma sa-mi inchid mai bine geaca. Manecile imi mentin mainile calde, fiind mai lungi. Imi place sa port plovere si geci mai lungi, sunt asa confortabile si pufoase. 

  Suntem aproape de lac iar cativa stropi de ploaie apar insa nu-mi fac griji, e ceva trecator. Louis imi mangaie usor spatele, cred ca stie ca imi este putin frig. Intr-un final ajungem pe pod. Cativa oameni se plimba pe acolo. E mult liniste aici. Sunetul apei ce se drobeste de pod este acompaniat de vantul ce bate destul de tare aici. 

  - Iti place? ma intreaba Louis sprijinindu-se de bara aceea a podului. 

  - Aham, tata obisnuia sa ma duca aici vara pentru a pescui, dar acum este asa ocupat, in ultimii trei ani a fost tare rece fata de mine. 

  - De cand m-am mutat in Seattle mereu vin aici, ma linisteste locul asta, zambeste el. 

  M-am asezat langa el avand spatele sprijinit de aceea bara incepand sa ma joc cu degetele mele privind in jur. In ochi imi sare un un cuplu. Sunt asa draguti. Tipul o tine intr-o imbratisare stransa si probabil isi soptesc diferite chestii romantice. Ei decid sa devina mai intim, sarutarile lor devin mai apasate si se poate vedea de la o posta cum acel tip o pipaie. 

  - Stiu ca te uiti la acel cuplu, spune incet Louis iar eu imi intorc capul spre el. Sunt draguti, nu?

  - Aham, dau din cap afirmativ mutandu-mi din nou privirea spre ei. 

  Simt cum Louis isi aseaza o mana pe talia mea si se apropie mai mult de mine, simtindu-i rasuflarea calda pe gatul meu rece. Suntem asa aproape unul de altul iar afara este atat de frig. Ochii mei parca nu se mai dezlipesc de pe cuplul cu pricina. Stiu ca nu e frumos sa te holbezi dat pur si simplu nu ma pot opri. Sunt atat de indragostiti incat ti-e drag sa-i privesti. 

  - Si mai stiu ca vrei sa simti acelasi lucru, sopteste satenul. 

  - De unde stii ca n-am simtit-o niciodata, huh? spun fara sa ma uit la el.

  - Pentru ca esti asa nelinistita in preajma mea, in preajma baietilor in general, tresari cand te ating, imi sopteste la ureche mangaindu-mi spatele, iar buzele tale, scumpo, iti pot spune de la o posta ca sunt virgine.

  Mi-am deschis usor gura nevenindu-mi sa cred ce tocmai a zis. Poate nu e tocmai normal sa nu fi sarutat pe nimeni dar nu inteleg cu si-a dat seama. 

  - Um, putem merge? Este frig, schimb subiectul rapid departandu-ma de bara podului. 

  El a dat din cap si si-a aranjat parul ciufulit de vant. Mici suvite ii intra in ochi acoperindu-i albastrul magnific oceanic. Am mers in fata lui pe pod simtind cum aerul rece imi invadeaza narile si gatul, ma simt atat de rece. Imi este frig iar geaca nu prea imi tine de cald, prin urmare am inceout sa tremur usor.Am simtit cum o alta haine este asezata pe umerii mei gentil. Mi-am intors capul privindu-l pe Louis, stand doar in bluza lui gri, cum imi aranjeaza jacheta lui pe mine. 

  - Dar, Louis, iti va fi frig, soptesc. 

  - Voi fi okay, zambeste el usor sarutandu-mi fruntea. Sa mergem, cred ca va ploua. 

  

______________________________

  Imi pare rau ca am postat abea dupa o saptamana, dar nu prea am avut inspiratie, abea ieri noapte m-a lovit, asa ca sa zic. Oricum, a fost si o avalansa Lolly, nu? Sper ca v-a placut, sper ca v-a incalzit inimioara si alte chestii. :)

  La media v-am lasat un gif si melodia aceea (care nu e oficiala), nu stiu, daca va place, pur si simplu simt ca se potriveste putin cu situatia de fata din Age. 

  SE REDESCHIDE LISTA DE DEDICATII. Spuneti-mi cine vrea dedicatie si eu voi face o lista cu toti, okay? :)

  Pai, cam atat, nu uitati sa votati si sa comentati daca v-a placut. ly ♥