Age ♛ l.t

Capitolul 18

  Stau intr-un colt al clubului uitandu-ma in jur dupa vreunul din prietenii mei. Tot ceea ce vad este o multime de oameni care danseaza avand cate un pahar sau chiar doua de bautura in mana. Majoritatea sunt beti iar eu sunt singura. Nu-mi place. Voiam sa merg dupa Hope la baie dar intr-un fel nu vreau, daca ea chiar vrea sa-si faca de cap cu un necunoscut intr-o caamer aplina de toalete care miros ingrozitor, n-are decat! 

  Hope poate fi enrvanta uneori, dar e draguta, imi este prietena si chiar daca uneori imi provoaca necazuri, o iubesc. O cunosc de doi ani, mi-a fost alaturi si n-ar trebui s-o judec. Asa este felul ei de-a fi. Daca sexul in baie o caracterizeaza atunci ar trebui sa fiu de acord cu ea, nu sa fiu impotriva ei. Asa fac prietenii, se sustin. Chiar daca in cazul asta nu este chiar momentul potrivit de-a fi "de gasca". Oricum, e beata, am vazut in ochii ei. 

  Mi-am lasat capul in jos pe blatul barului ce era cam gol. I-am cerut barman-ului un pahar cu apa. S-a uitat cam ciudat la mine. Nu m-am imbatat niciodata si nu vreau s-o fac acum, nu cand prietenii mei nu sunt langa mine iar peste tot sunt tipi ciudati si foarte excitati, ce din intamplare au si protectia la ei.

  Am decis sa merg mai in fata. Pe scauna micuta o trupa destul de buna canta ceva. Sunt doi chitaristi in fata si un solist. Arata bine ca o trupa. Ma intreb daca sunt cunoscuti pe-aici. Am trecut de trupurile transpirate ce-si miscau soldurile provocator pe ringul de dans pana am ajuns la marginea scenei. Nu dansam, ii priveam cum puneau sufletul in munca lor, in ceea ce cantau. Intr-o zi vreau sa fac ceva ce-mi place. Nu stiu exact care este pasiunea mea, ceea ca me defineste. Parintii mei incercau sa ma duca la diferite cluvuri de talente cand eram prin clasa a sasea, in speranta ca voi deveni copilul minune al familiei, cu care sa se dea mandrii cand mergem la rudele mai indepartate. Dar spre nefericirea lor, s-a dovedit ca nu-s buna la nimic. Totusi, imi place sa desenez... Ei n-au observat asta. 

  Cantecul era in toi, oamenii dansau dar eu mi-am atintit privirea spre niste fire electrice ce pareau foarte periculoase, erau langa apa. Scena e asa aproape de bar. Electricitate, apa, bauturi... si focul aprins de barman acum, stai ce? Mi-am atintit privirea spre barman-ul ce tocmai varsa pe masa din lemn ceva dintr-o sticla mare rosiatica. Ulei, apa? A aruncat sticla dupa ce-a golit-o in spatel sau apoi a iesit de la bar laund din buzunarul de la spate ceva ce parea sa fie un pachet de tigari sau alteceva. Nu-mi pot da seama exact. Dintr-o data s-a facut intuneric. Cablul, cel de care spuneam mai devreme s-a rupt! 

  Din multime s-a vazut o lumina puternica rosiatica dar aurie. Fum, mirosea a fum. Aia era benzina iar barman-ul ala tocmai i-a dat foc. Oamenii au inceput sa fuga prin club incercand sa iasa. Nu este sigur sa fiu aici, nu e pentru niemni. Clubul asta are o gramada de chestii din lemn pe aici. Si, la naiba! De ce nu se pornesc alarmele de incendiu? Am inceput sa fug spre iesire dar sunt asa multi oameni. Focul devine mai intens iar fumul este atat de gros incat abea pot respira. Stiti acel moment cand ai un sentiment ca moartea este la cativa pasi de tine? Ei bine, eu o simt cum imi respira in ceafa, sau asta e focul? 

  Dintr-o data mi-am adus aminte, Hope este inca in baia aia nenorocita. Nu o pot lasa acolo, si totusi eu nu pot ramane, voi muri in flacari, si sincer, nu-mi surade ideea. Dar, este prietena mea, am venit cu ea, plec cu ea. M-am intors din drum. Pe jos, sunt mai multi oameni lesinati. Iar focul, este peste tot. Doamne, cum voi iesi de aici? Am avut noroc ca intrarea in baie era libera. Am fortat usa pana am deschis-o larg. Nimic, nu era nimic cu eceptia murdariei de pe oglinzi. 

  - Hope! strig dupa ea in nenumarate randuri. Unde esti? Hope, raspunde-mi, zic tusind din cauza fumului ce a intrat si-n baie.

  Am renuntat dupa cateva minute. M-am brabit spre iesirea din baie dar era prea tarziu. Flacarile ajunsesera deja pana la usa ce ducea spre toate baile. Acum chiar sunt panicata. Fara prieteni, in baiem cu flacari la o departare de douazeci de metrii de mine... Cum voi face asta? M-am lipit de perete bai lasandu-ma in jos. Nu pot scapa. Nu asa credeam ca voi muri. Nu asa tanara. Mi-am lasat acteva lacrimi sa curga apoi mi-am indreptat privirea in sus. O trapa? M-am ridicat automat cand am vazut o trapa ce parea deschisa.