Molly's POV
Privirile lor ma ardeau mai ceva ca soarele vara. Asa ca, am facut ce trebuia de la bun inceput, sa plec. Nu mai suport nici macar un minut in incaperea aia. Totul devine prea sufocant. Imi dau scaunul la o parte apoi plec de la masa fara sa-l salut nici macar pe Marcus. Am mers printre mese fara sa-i privesc in ochi pe cei care se uitau la mine cu insistenta. Chiar asa tare am strigat?
Intr-un sfarsit am ajuns afara din cantina aia idioata. Holul e gol, slava cerului! Mi-am sprijinit spatele de un dulapior aflat in stanga mea. Nu am apucat sa respir bine ca usa s-a deschis. Satenul ce avea o privire trista si nervoasa in acelasi timp tocmai trantise usa cantinei.
- Ce a fost aia, Molly?, intreaba el incrutandu-se.
- Uite, Marcus ma tot enerva si n-am mai rezistat...
- Asa ca ai tipat in cantina ca nu-ti place de mine? Ce-a fost in capul tau?
- Dar am spus adevarul, de ce esti asa suparat pe mine?, imi dau ochii peste cap.
- Pentru ca incerc sa-mi creez o imagine aici, in liceul asta, si tu ce faci? O distrugi!, se rasteste Louis.
- Poftim, vina mea? Nu prea cred! Ce legatura am eu cu imaginea ta in scoala? Dar cred ca ti-ai facut deja una cand ai facut-o cu verisoara mea in debara, nu crezi?, ridic vocea.
- Serios, Molly? Parca eram okay cu asta. De ce dracu' tot aduci in discutie asta?
- Pentru ca s-a intamplat.
El s-a departat si a oftat intorcand spatele la mine. Pumnul lui a lovit usor dulapul de langa mine facandu-ma sa tresar. De ce s-a suparat asa rau?
- Ei, bine, atunci, poate ar trebui sa mi-o targ din nou cu ea, huh?, se rasteste la mine apoi pleaca spre iesirea din liceu.
M-am lasat in jos pe dulapior pana cand posteriorul meu a atins solul. Ce a fost asta? Nu mai inteleg. Eram asa bine acum cateva minute iar acum...? E nuami vina mea, eu si gura mea mare. Insa, am spus adevarul. De ce il doare asa de mult, ceea ce am spus? Partea proasta este ca si pe mine ma doare sa-l vad asa... Ce ciudat e sentimentul asta cand ranesti o persoana apoi toata durerea se transpune in corpul tau.
Louis's POV
De ce-mi face asta? "Nu-mi place de Louis!", cuvintele ei se repeta in capul meu la nesfarsit, ca un casetefon vechi ce nu poate sa se opreasca. Cum m-am putut gandi ca am putea avea o sansa impreuna? Ce idiot sunt. O fata de cincisprezece ani cu mine? Ce prostie. Trebuie sa-mi vad de treaba mea. Molly are viata ei iar eu pe-a mea.
Am aruncat tigarea pe jos apoi m-am urcat din nou in masina conducand inapoi spre liceu. Era liniste, inca nu se sunase de iesire iar curtea era lipsita de viata. Nici macar paznicii nu erau acolo. Am oprit motorul, aruncandu-mi cheile masinii in buzunar.
Merg incet prin curte uitandu-ma spre ferestrele scolii. La etaj am zarit-o pe Molly ce se uita plictisita pe geam. Parul ei era ciufulit si prins intr-o coada iar ochii ei aproape se inchideau. E asa frumoasa incat nici nu trebuie sa incerce sa para draguta. Si totusi, nu pot sa cred ce mi-a zis azi. Inca e suparata de faza cu Dakota si debaraua...
Molly's POV
Clopotelul tocmai s-a sunat iar eu merg pe holul liceului alaturi de alti cativa adolescenti nu prea cunoscuti mie. In capatul coridorului il vad pe Louis ce se uita-n larg. Dintr-o data fata lui s-a luminat iar buzele i s-au arcuit intr-un zambet. Se uita mine?
Bratele lui s-au deschis si a inceput sa mearga cu rapiditate spre mine. Insa chiar inainte sa deshchid si eu bratele a trecut pe langa mine si a imbratisat o bruneta. Amandoi traiau ceva dragut si romantic. Louis o saruta cu pasiune iar ea facea la fel. Bratele brunetei se infasoara rapid in jurul gatului lui Louis. Parca scena nu se mai termina. Face asta intentionat?
Pur si simplu stateam acolo, pe hol, uitandu-ma la ei cum isi unesc si dezlipesc buzele impartasind sentimente de iubire. Oribil, ma simt oribil. De ce imi afce din nou asta? Dar de ce, nu? Nu suntem impreuna, nu il plac, nu ma place, suntem doar prieteni. Are toate drepturile pentru a se saruta cu oricine vrea. Dar ma doare sa-l vad in bratele alteia.
Cei doi s-au despartit, iar Louis o tine de taliei. Bruneta i-a spus ceva insa n-am inteles ce. Parul ei lung se oprea pe la mijlocul spatelui iar picioarele lungi arata de parca ar fi un model international. E uimitoare, mult mai frumoasa decat as fi eu vreodata.
- Nu pot sa cred, chiar esti aici!, exclama satenul imbratisand-o din nou. Oh, hei, Molly, nu te-am vazut.
- Nu-i nimic eu doar... eram pe aici. Stii tu, imi laum cartile, ma balbai eu.
- Ea este Kate, e fosta mea iubita, ranjeste el tinand-o de talie pe bruneta.
Fosta, huh? Nu stiam ca asa te comporti cu o iubita de care te-ai despartit, Dumnezeu stie cand.
- Buna, sunt Molly, zamabesc usor.
- Louis, nu stiam ca esti prieten cu cei mici, rade ea. Oricum, dragule, ce-i cu chestia asta cu "fosta"? Acum ca sunt aici, normal ca vom fi ca inainte, zice ea muscandu-si buza de jos privindu-l.
- Eu, cred ca plec... Pa, Louis, zic repede si ma car naibii de acolo.
***
Capul meu se odihneste pe biroul din camera mea iar cateva lacrimi picura de pe varful nausului meu. Mana lui Marcus imi mangaie spatele iar Dakota e pe pat injurandu-l pe Louis. Bineinteles ca le-am spus de micuta brunetica ce se agata de Louis mai ceva ca untul cald pe painea prajita.
- Cum poate face asta? Idiotul! Stii, daca as fi fost in locul tau i-as fi dat brunetei cu usa de la dulap in cap, excalama Dakota.
- Si... pur si simplu el a navalit la ea in brate?, se intereseaza Marcus.
Mi-am sters lacrimiel si mi-am ridicat capul de pe biroul rece. Totul imi parea parca si mai dureros acum. Fiecare imagine mi se derula in cap, fiecare sarut al lor era ca un cutit ce se infigea in mine... De ce trebuie sa fie asa? N-ar trebui sa fiu geloasa dar sunt. O recunosc din tot sufletul ca simt acea umbar de gelozie ce ma patrunde.
- Da, Louis a sarit pe ea iar apoi au inceput sa-si inghita limbil unul altuia, iti este destul de clar acum?
________________________________
Scuze ca e scurt, scuze, dar am incercat sa fac aici decat doua scene principale pentru ca totul va fi mai dezvoltat in capitolele urmatoare.
A venit vacanta! Ura, libertate! Voi scrie mai mult, mai des si voi avea mult mai mult timp pentru voi. Iubesc sa scriu pentru Age. Ador ceea ce scriu aici. Am atatea idei pentru ea, ATATEA. Si ma ingrozeste faptul ca nu am timp sa le scriu pe toate.
Multumesc pentru voturi, comentarii iada iada, sunteti grozavi. Nu uitati sa-mis puneti parerea in legatura cu acest capitol. :)
*pentru cei care au uitat cine e Kate, recititi prologul*
CITEȘTI
Age ♛ l.t
Fanfiction"Esti prea mica pentru a sti ce este dragostea adevarata." "Dar poate vreau sa aflu." © 2014 - SoMontgomery Cartea poate contine scene cu descriere sexuala si limbaj vulgar. Dedicata lui @DannaTomlinson17
