Age ♛ l.t

Capitolul 27

  Imi las capul pe banca, pe caiet, observandu-l pe profesorul de chimie cum intra in clasa, trantind dupa el usa maronie, din lemn masiv. Intr-o mana are supra-cunoscuta sa mapa in care isi cara toate dosarele sau foile "importante". Ceea ce inseamna ca... rezultatele testului au ajuns deja? Asa repede? Inima incepe sa pulseze mai rapid iar degetele mele invart constant parul, incurcandu-l. Stiu ca nu prea m-am descurcat...

  Cativa colegi se pregatesc deja emotional, altii sunt nepasatori, eu pur si simplu privesc cum profesorul isi aranjeaza foile. Respiratia mea se taie cand acesta isi drege vocea si incepe sa se plimbe prin clasa. Un nod se provoaca in gatul meu iar stomacul se strange. Urasc senzatia asta.

  Barbatul imbracat intr-un sacou elegant, pune pe banca mea foaia, cu nota in jos. Prind bucata de hartie inorcand-o spre privirea mea. Gura mea formeaza un mic "o" iar o incruntatura ramane montata pe fata. Nu se poate... Am invatat destul de mult pentru testul asta. Am stat pana dimineata, tocindu-mi mintea pentru un cinci!?

  Ies din clasa, dupa ce ora s-a terminat, tinandu-mi testul in mana. Inca nu-mi vine sa cred. Nu vreau sa stiu cum vor reactiona parintii mei. Mereu au fost striciti in legatura cu media mea. Tata are visul de-a ma trimite la o facultate buna, si mama de asemenea. De aceea, imi spun mereu ca trebuie sa am grija de notele mele. 

  - Molly! aud vocea lui Louis din spate.

  Imi intorc capul si-l zaresc pe satenul cu ochii ca valurile nebunatice ce se strivesc de stanci, cum se indreapta spre mine cu un mic zambet pe fata. Colturile gurii mele formeaza un micut sentiment de fericire la vederea lui. Faptul ca-l vad pe Louis in preajma mea ma face sa ma simt in atatea feluri...

  - Nu mai esti racit? Pari mai bine, murmur, mergand pas la pas cu el spre dulapiorul meu.

  - Mai sunt putin dar mi-am revenit. Mama mi-a facut aseara o gramada de ceaiuri. 

  Chicotesc usor si deschid usita punandu-mi caietul respectiv acolo. Din el cade pe jos testul. Injur in mintea mea si ma aplec dupa el dar Louis mi-o ia inainte. Ma sprijin de dulap asteptand sa mi-l inapoieze. 

  - E doar un test, Louis. Mi-l poti da inapoi acum? 

  - Cinci? se incrunta el usor. Parca erai buna la chimie, murmura el.

  - Exact, parca. Nici nu stiu ce s-a intamplat, oftez punand foaia inapoi in caiet apoi trantesc usor usita, inchizand-o. 

  - Stii ca azi se trimit carnetele acasa, nu?

  - Deja? ma incrunt. 

  - Hai in curte, putin aer te va linisti, zambeste el bland, aratandu-si albul fermecator al dintiilor. 

  Dau din cap, scotand un oftat micut. Louis isi aseaza gentil mana in jurul taliei mele, relaxandu-ma putina. Trecem prin multimea de adolescenti furiosi. Poate ca si eu sutn la fel din cauza venirea carnetelor de elev acasa. Pasim in curte, indreptandu-se spre un zid din spre teren. Satenul se aseaza pe o piatra, facandu-mi semn sa ma asez si eu. Fac ce-mi cere, stand turceste. 

  - Te deranjeaza? intreaba acesta, avand filtrul tigarii intre buze sale pline si usor rozalii. 

  - Aa, nu... deloc, spun cu o incruntatura mica pe fata. 

  Nu stiam ca fumeaza. Nu l-am vazut niciodata. Poate s-a ferit de mine sau poate fumeaza rar. In aer se simte fumul gros si mirosul de nicotina ce te face sa te ineci. Structura fumurie aproape invizibila la cateva secunde dupa ce-i paraseste gura satenului, se evapora in aer. El continua. Tine filtrul intre degetul mare si cel aratator, tragand puternic. 

  - Nu stiam ca fumezi, spun eu intr-un sfarsit.

  - Oh... da, cateodata o fac. Ma relaxeaza.