Age ♛ l.t

Capitolul 6

  Ora de detentie a inceput acum cateva minute. Sala e plina, foarte plina. Nu stiu daca mai este vreun scaun liber. Dar, din fericire, am o priveliste perfecta spre Molly. Ea si-a scos o carte din geanta sa. A inceput s-o citeasca lasandu-se pe spatarul scaunului. Am vazut ca se zgaieste apropiindu-se mai mult cu fata de carte. Nu vede? A asezat cartea pe banca, scotandu-si din geanta un toc negru de ochelari. L-a deschis, scotand de acolo perechea de ochelari. I-a pus la ochi zambind incet. Cu siguranta vede mai bine acum pentru ca a inceput sa citeasca fara probleme. 

  Mi-am sprijinit coatele de banca, uitandu-ma in continuare la ea. In cincisprezece minute a rasfoit foaie dupa foaie. La naiba, chiar ii placea cartea aia. Si-a muscat buza inferioara. Ochii ei au inceput sa clipeasca des , lasand ca o lacrima ca de cristal sa cada si sa se prelinga incet pe obrazul ei imbujorat. 

  - Pst... Molly! am zis destul de tare incat ea sa ma auda. 

  Ea n-a intors capul, nu m-a auzit. Nu merge asa. Mi-am rupt o foaie dintr-un caiet si am inceput sa scriu in interiorul ei. "De ce lacrimezi, scumpo?-L". Am facut micuta hartiuta o biluta si am aruncat-o fix spre cartea ei. Ea tresarit imediat. S-a incruntat usor apoi a deschis hartiuta. In sfarsit s-a intors spre mine. I-am facut semns sa scrie pe bilet. Ea a dat din cap si a inceput sa insemneze ceva cu un creion. 

  Am simtit o furnicatura in brat. Era biluta de hartie. Am luat-o de pe jos si am desfacut-o. Scrisul ei era destul incurcat, semana usor cu al meu. "Nu lacrimam, lacrimam? Nu-mi mai spune 'scumpo', nu esti mama". Am chicotit si am inceput sa scriu raspunsul meu: "Ba da, lacrimai. Sau ochii tai eleimina apa fara ca tu sa stii? Oricum, eu vreau sa-ti spun asa, okey, scumpo?". 

  Toata ora am continuat asa, pana cand profesorul a zis sa incetam. Daca aveam numarul ei am fi putut vorbi mai usor. Sa-i cer numarul de telefon? 

  Dupa un timp s-a sunat asa ca ne-am ridicat de pe scaune si am tasnit toti spre iesire. Inimte sa iasa din liceu am strigat-o. Si-a intors capul imediat. Proasta idee. Toti adolescentii s-au imbulzit iar ea a cazut. Am alergat spre ea. Catova au trecut peste ea, din fericire n-a calcat-o nimeni. I-am dat mana iar ea mi-a prins-o ridicandu-se cu greu. 

  - Te-ai lovit?

  - Nu, sunt okey, a ras ea incet. Sunt obisnuita sa ma impiedic. 

  Am iesit din liceu, mergand unul lanag altul. Am inspirat adanc aerul rece de afara. Abea plouase iar mirosul ierbii era peste tot. Aer curat, ca de munte poate insa Seattle-ul este prea poluat pentru a fi confundat cu un loc de relaxare. 

  - Vrei sa mergem... undeva? spun un pic retinut.

  - Scuze Louis, trebuie sa ajung acasa inainte de ora cinci.

  - Vrei sa te duc eu? Am masina chiar aici in parcare, ii zambesc, sperand ca va accepta.

  - Nu stiu ce sa zic...

  - Oh haide, nu e ca si cum te-as rapi, rad incet. Sau poate ca da.

  Ea a inceput sa rada alaturi de mine. Intr-un sfarsit a acceptat. Am mers spre masina discutand pe tema orei de detentie. Mi-a povestit despre toti pustii de acolo si de cat idioti sunt. I-am deschis portiera masinii. Ii era intr-un fel teama sa intre. Nu cred ca arat de parca as vrea s-o mananc. 

  - Draguta masina, mi-a zambit cand m-am asezat la volan.

  I-am multumit apoi am pornit masina ce a vibrat usor sub noi, motorul a scos un marait scurt. Ea si-a pus centura si si-a tinut geanta in brate. Nu trebui sa-i fie frica. Daca e ceva ce stiu, este sa conduc masini.

  Molly's POV

  Mainile satenului se mulau perfect pe volanul din piele neagra. Masina asta este o fiara, e ca o pantera neagra ce alearga ca un ghepard. Doamne, parintii lui Louis sunt de acord cu masia asta? Ai mei daca m-ar vedea in asa ceva m-ar inchide in dormitor pana in ziua in care voi pleca la colegiu. 

  Dupa ce i-am spus lui Louis adresa mea, el a inceput sa conduca. Din fericire viteza lui era buna. Poate putin mai rapida decat ceea cu acre sunt eu obisnuita. 

  - Oh, cand ajungem poti opri cu o strada mai departe, te rog?

  - De ce? intreaba el uitandu-se la mine. 

  - In primul rand, i-am intors barbia spre sosea, fii atent la drum, nu vreau sa murim iar in al doilea rand, parintii mei au ajuns acasa si nu vreau sa ma vada iesind dintr-o astfel de masina. 

  - De ce nu? chicoteste el.

  - Pentru ca este o masina... ce seamana cu una de curse, asta daca nu este si parintii mei sunt stricti. Nu le-ar placea ca micuta lor printesa, am gesticulat in aer, sa fie vazuta cu tip ca tine, am lasat privirea in jos.

  In scurt timp am ajuns acasa, defapt la o strada distanta. Ma bucur ca Louis mi-a urmat instructiunile. M-am dat jos din masina, neasteptand ca el sa-mi deschida portiera. Sunt in intarziere. Este aproape ora cinci. Louis a coborat rapid. S-a sprijinit de masina, privindu-ma cum vin pe partea sa. Mi-am asezat mai bine geanta pe umar. 

  - Multumesc.

  - Cum? Nu primesc nicio imbratisare? a intrebat el deschizandu-si bratele. 

  Mi-am dat ochii peste cap, repetand "multumesc". Am renuntat la imbratisarea pe care el o voia. 

  - Imi dai... mm... numarul tau? a intrebat zambind incet scotand-si din buzunar iPhone-ul negru. 

  - Bine, am oftat incet si i-am dat telefonul meu dupa ce l-am cautat prin geanta. 

  Louis l-a introdus pe al sau in memoria telefonului meu apoi s-a sunat. A zambit apoi m-a inapoiat telefonul. Am schimbat niste priviri apoi am plecat spre casa. Inca ii simteam privirea pe spatele meu.

***

  Louis' POV

  M-am intins pe canapea plictisit. Mama tocmai a plecat la cursul ei de yoga iar tata a decis s-o conduca pana acolo cu noua sa masina, un jeep gri. Frumoasa masina insa nu inteleg cum are atatia bani, unde lucreaza el? Poate fi judecator insa de cate ori l-am intrebat el mi-a spus ca-i complicat. Oricum, nu-s chiar asa curios. Cat timp mama e fericita cu el, e bine. Este de treaba, serios ca e. 

  Am decis sa ma uit la televizor insa nu era nimic bun. Cateva talk show-uri tronau iar reclamele erau peste tot. As putea sa-i trimit un mesaj lui Molly. Nu imi vine sa cred ca mi-a dat numarul ei. Credeam ca ma va refuza. Oricum, dupa ce ea a plecat iar eu m-am urcat inapoi in masina, i-am gasit cartea. Citea "Romeo si Julieta". Emotionanta carte... cred. Am citit-o acum doi ani insa mi s-a parut cam idioata. Daca Romeo ar fi iubit-o pe Julieta nu murea cu ea ci o lua, ii batea pe toti ceilalti si fugea naibii de acolo. Nu pot schimba eu cartea. Shakespeare, puteai sa creezi un sfarsot mai bun.

  Am deschis telefonul, cautand in agenda numarul lui Molly. Iat-o. S-o sun? Nu, ii voi trimite un mesaj. "Buna. Ce faci?" am apasat pe buton pentru a se trimite. Am asteptat putin. Ea mi-a raspuns. "Bine, pregateam cina. Ai mei au plecat asa ca trebuie sa fac pe gospodina". "Pot sa vin si eu?" Am asteptat... si inca astept. Oh Doamne, a raspuns. "Da... cred...". Pe fata mea a aparut un zambet tamp.

__________________________________________

 Okey, am postat. Stiu ca este destul de tarziu. A trecut o saptamana, okey? Postez cat de des pot. Mai bine asteptatai decat sa scriu des si sa iasa ceva prost. 

  Am nevoie ca voi sa spuneti cate un preparat (un fel de manacare). Sa nu fie jalnic dar nici de Master Chef. Cel mai bun preparat va primi dedicatie in capitolul urmator. Votati daca va placut si comentati, nu fiti lenesi.  (: