Age ♛ l.t

Capitolul 41

  M-am urcat in masina, lasand-o nepornita. Imi las fruntea sprijinita de volan pentru a avea putina liniste. Stiu ca vrea sa fie putin singura si sa-si spuna cap la cap toata situatia asta dar nu pot sta pur si simplu si s-o las sa plece. Nici nu stiu unde merge. La ea acasa in niciun caz. La Skyler sau Marcus nici atat, ei sunt la cursuri. Imi ramane decat s-o urmaresc. Dar asta e asa gresit, ma simt ca intr-o emisiune proasta de la televizor in care la final o casnicie se distruge. Ma rog, cazul meu si al lui Molly nu e nici pe departe atat de dramatic, din fericire. 

  Pornesc si ies din parcare, conducand incet. Strazile sunt cam aglomerate si afara incepe sa ploua. La naiba cu vremea asta, prefer ninsoarea. Ma uit in stanga si-n dreapta in speranta ca o voi zari pe satena dar nici urma de ea. Decid sa ma opresc la una din cafenelele pe care ea obijnuieste sa le frecventeze. Mi-a spus mai demult ca vine uneori aici pentru a invata.

  Mi-ar fi placut ca parintii ei sa se inteleaga asa de bine cum o fac ai mei. Daca ei au o relatie sanatoasa, e logic si normal ca si copilul sa se simta bine in compania lor. Insa eu nu le pot da lectii de viata, nu sunt in masura. 

  Parchez si merg in cafenea, cautand o masuta libera pentru a astepta. Comand intre timp si ceva de baut. Nu e aici, mergand cu masina probabil am ajuns cu mult inaintea ei. Sorb din ceasca si ma opresc cand pe usa intra Molly. Privirea ni se intalneste cand ea cauta o masa. Ii zambesc, ea nu o face. Asta-i un inceput prost de impacare. Ii fac semn sa se aseze pe scaunul liber din fata mea. Isi da ochii peste cap si se indreapta spre mine, punandu-si rucsacul pe spatar apoi se aseaza. 

  - Ce dragut sa-mi pastrezi un loc, zice sictirita.

  - Sa stii ca, locul asta e plin la ora asta, mai iau o gura din cafea. Ce faci tocmai aici?

  - Am venit sa stau putinel singura dar se pare ca nu pot. M-ai urmarit?

  - Poate, vreau doar sa rezolvam asta. Promit ca dupa te las in pace.

  Ofteaza si ii cere ospatarului un fresh de portocale. Sta tacuta pentru putin, timp in care isi da suvite dupa ureche. 

  - Faptul este deja consumat, Louis.

  - Imi pare rau, nu aveam idee ca Harry nu-si va tine gura.

  - Dar ma simt folosita intr-un fel, intelegi? Stiu ca nu ar trebui sa ma atasez asa de tare de tine, dar chiar sunt, si asta imi demonstreaza ca trebuie sa ne departam. Si sa ramanem amici. 

  Bautura ii este adusa. Trage puternic din pai prividu-ma.

  - De ce imi spui asta tocmai acum? ma incrunt.

  - Nu stiu.

  - Dar ce s-a intamplat aseara...

  - A fost o greseala pe care nu o voi putea repara, ofteaza. Nu imi pare rau ca a fost cu tine, imi pare rau ca nu va fi ceva de lunga perioada si ca am facut asta atat de devreme. Nu ma intelege gresit, esti minunat si toate cele dar noi nu putem functiona. 

  Imi dau cu mana prin par, lasandu-mi capul intre palme apoi. Sunt confuz si ma simt prost. Nu era pregatita iar acum ea crede ca am folosit-o. 

  - Uite, ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. Peste cateva luni tu vei pleca la afurisita ta de facutate, eu voi ramane aici, probabil nu vom tine legatura, nu va durea pe niciunul dintre noi si totul va fi bine, suiera. Dar nu pot face asta daca tu nu esti de acord, musca din pai.

  Este stiut ca dupa ce ai avut o relatie, nu mai poti fi prieten cu aceea persoana. Molly e o tentatie prea mare pentru mine si nu stiu daca ma pot stapani. Dar are dreptate, mai bine taiem totul din timp si fiecare isi vede de vietile lui. Eu o sa ma chinui sa fac tot posibilul sa intru la facultatea dorita iar ea sa se distreze ca orice adolescenta de cincisprezece ani. Asta e lucrul corect. Astfel vor inceta si certurile dintre ea si parintii ei. Eu sunt problema, trebuie sa dispar din peisaj un timp.

  - O sa incerc, imi ridic privirea. Si totul o sa fie bine, exact asa cum ai spus, zambesc trist si imi scot din buzunar niste bani, lasandu-i pe masa apoi ma ridic. 

  Ma priveste de pe scaun si simt cum inima mai are putin si imi sare din piept. O senzatie de ramas bun imi tremura prin corp iar sangele fierbe. Buzele ei usor intre deschise ma fac sa-mi cobor capul pentru a o saruta dar alung acest gand. Trebuie sa le alung pe toate in legatura cu ea.

  - Ai grija de tine, murmur si ma indepartez fara sa ma uit inapoi.

  Sper ca atunci cand sa apas pe clanta, sa-mi aud numele strigat si sa ma intorc s-o vad cum alearga spre mine cu bratele deschise insa asta se intampla doar in capul meu. Ies in ploaie si plec, la naiba, chiar plec de data asta si nu ma mai intorc. Toata joaca asta aiurita s-a terminat. Incetez ca ies cu o fetiscana, e timpul sa ma concentrez pe ceea ce e cu adevarat important, viitorul meu.

Mi se dau papucii pentru a doua oara, intai Kate, acum Molly. 

                                                                                           ***

Vacanta de iarna, Craciunul si Anul Nou au trecut mult mai repede decat ma asteptam. Am fost foarte ocupat si plecat in majoritatea timpului. Harry si parintii lui s-au impacat intr-un mod frumos -mama a plans din cauza dramei-. Au venit chiar de ajun si au avut un discurs lacrimogen iar toata lumea a trait fericita dupa. Sincer obosisem sa locuiesc cu el in casa, era prea zgomotos dar totusi m-a ajutat sa nu ma gandesc la Molly. 

  Impreuna cu ai mei am calatorit putin prin New York pentru a vedea facultatea mult visata. Maiculita, e asa frumos acolo si as vrea sa-mi petrec patru ani din viata acolo, ar fi fascinant. Din fericire, chiar daca in primul semestru nu am avut note foarte bune din cauza ocupatiei mele cu Molly, ceilalti ani de studiu imi asigura o bursa acolo. Am cateva cunostiinte acolo iar cu ajutorul lor am sanse sa intru. 

  Azi e dimineata cand trebuie sa am intorc la scoala si sa iau in piept totul, din nou. Nu ma tem decat de faptul ca va trebui sa dau ochii cu Molly. M-am descurcat atat de bine vacanta asta, nu i-am trimis decat un singur mesaj -la care nu a raspuns, bineinteles- si nu am sunat-o deloc. Am pastrat totusi pozele cu ea in telefon si nu am sters nicio conversatie. Pot spune ca nu m-am gandit foarte mult la ea pentru ca am incercat sa-mi incarca cat mai mult posibil programul. Acum ca va trebui s-o vad imi este frica sa nu se duca totul de rapa. 

  Conduc spre scoala, fiind atent din cauza soselei acoperite de omat. Nimeni nu s-a sinchisit s-o curete. Imi gasesc repede un loc de parcare deoarece am ajuns mai devreme decat trebuia din doua motive, pentru a-mi lua repede ceva de la cantina si pentru a intra in clasa inainte sa ajunga Molly. Avem de trecut acelasi culoar din pacate. 

  Ma intreb daca ea s-a gandit la mine, daca a plans dupa mine sau s-a atins pentru mine. Oare a fost in pragul disperarii incat sa ma sune plangand si sa suspine ca-i este dor de mine? Probabil ca nu, poate m-a dat uitarii si asa trebuie sa fac si eu. Maine sterg pozele, sterg tot.

  Dupa ce iau un sendvis de la cantina, ies grabit pentru a ma indrepta spre clasa. Ma ciocnesc de cineva iar amandurora ne ia ceva pana sa ne dam seama de situatia de fata. De ceea ce iti este frica nu scapi.

  - Molly, h-hei, chicotesc fals.

  - Scuze, nu te-am vazut, imi zambeste inapoi dar se simte tensiunea dintre noi. Hei, ce-ai facut in vacanta?

  - Am calatorit prin New York, tu?

  O privesc in disperare, simtind ca mor. Nu aveam aer dar trebuia sa fiu calm in ciuda faptului ca as fi vrut sa-i tip ca mi-a fost dor de ea. Felul in care ma priveste este diferit si retinut. Parfumul ei familiar ma incalzeste din nou. 

  - Oh, stii tu, pe aici, pe acolo, nu am facut nimic deosebit. Eu trebuie sa plec, imi iau niste mancare, inghite in sec.

  Dau din cap si ma indepartez dar inca ne privim. Avem aceea conexiune ce nu poate fi intrerupta, pana inchide ea usa si eu revin la realitate. A fost mai intens decat ma asteptam. 

a/n: Credeati ca-i impac? :))))) Nope.