Age ♛ l.t

Capitolul 16

Louis's POV

  Parca nu se mai termina, ora asta dureaza de-o eternitate. Acum, fix douazeci si trei de minute, i-am trimis un mesaj lui Molly, intreband-o daca vrea sa mergem la un suc dupa ore. Inca nu mi-a raspuns. Nu mai e suparata pe mine, nu? 

  De ce ar mai fi? I-am explicat, dar stiu eu cum gandeste ea? Ma pot pune in pielea unei tipe de douazeci de ani dar in locul unei pustoaice, de anul doi de liceu... E atat de diferita de toate fetele pe care le-am cunoscut. Nu-mi pot da seama la ce se gandeste, nu stiu ce vrea, nu stiu cum se simte. E atat de draglasa incat as putea privi-o tot timpul. Parul ei saten blondin ii scoate in evidenta ochii caprui iar corpul ei, oh Domane, corpul ei este atat de fragil si micut dar atat de atragator. 

  Se spune ca dragostea adevarata este aceea care te face sa simti ca mori pe dinauntru, sa simti ca te sufoci fara persoana iubita langa tine, este aceea scanteie de care se vorbeste. Dragostea este tot ceea ce nu stii dar esti curios sa aflii. Iubirea te seaca, te face sa te simti insetat. Doare, dragostea doare si mai devreme sau mai tarziu toti vom afla cat de dureros poate fi totul. Cati poti indura pentru persoana pe care o pretuiesti mai mult ca orice pe lume. 

  Vreau senzatia asta din partea ei, vreau sa-i simt caldura. Vreau sa ne trezim tarziu, in noapte si sa ne imbratisam in pat, cu cearsaful peste noi, soptindu-ne vorbe dulci. Vreau sa-i pot spune cat de mult ma gandesc la ea, cat de mult inseamna pentru mine. Imi doresc asta asa mult. Atat de mult incat poate parea prostesc. Si totusi, mai stiti cand eram adolescenti si ne indragostisem pentru prima oara? Toata lumea isi aminteste prima dragoste. Noaptea cred ca toti faceam scenarii despre noi alaturi de aceea persoana speciala. Povesti amuzante si patetice dar care pentru noi erau nepretuite. Era real, puteam fi impreuna cu aceea persoana fara temeri. Era asa frumos...

  - Afara, clasa, ora s-a terminat!, a strigat intr-un sfarsit profesorul. 

  Mi-am luat caietele si am iesit pe hol mergand agale pe holul plin de elevi. Dintr-o data mi-am simtit buzunarul vibrand. Automat mi-am aruncat cartile pe jos si mi-am luat repede telfonul, raspunzand. Pe ecranul luminos aparea numarul lui Molly, dar fara nicio poza la apelant. Ar trebui sa-i fac o poza. Sau mai bine facem una impreuna.

  - Hei, Louis!, vocea ei cristalina se aude prin receptor.

  - Molly, buna, ce faci?

  - Bine, scuze ca n-am raspuns la mesaj, nu-l vazusem. Sunt in parcarea scolii. Mai mergem la sucul ala? 

  - Ah, da, normal, sigur, stai doar doua minute, da? Vin imediat. Ne vedem acolo.

  - Pa. 

  Mi-am luat repede cartiile alergand spre dulapul meu. Aproape ca mi-am rupt cateva caiete. Nu conteaza, tot ce vreau acum este sa plec cu Molly. Atat, nimic mai mult sau mai putin. Cer prea mult? Cum am terminat de pus toate cele in ghiozdan am plecat spre parcare. M-am oprit inainte sa intru in parcare pentru a-mi trage suflul, plus ca nu trebuie sa par un disperat, chiar daca sunt. 

  Molly statea cu spatele la mine uitandu-se in zare. Blugii ei negrii mulati ii vin atat de bine iar parul ei blondin ce cade pana pe la jumatatea spatelui ei e atat de perfect. Merg spre ea si o imbratisez surprinzand-o. Ea s-a intors usor zambind. Oh, zambetul ei e atat de cald. 

  - Mergem?, zic scotand cheile masinii din buzunar.

  - Cu masina? Dar este frumos afara.

  - Oh, okay, mergem pe jos.

  Amandoi am inceput sa mergem incet spre iesirea parcarii. Nu era liniste, chiar vorbeam, aveam subiecte amuzante de discutie si imi este usor sa vorbesc cu Molly, Simt ca ea imi intelege umorul sau cand sunt serios. Asa e si ea, in marea parte a timpului este ironica, stie cum sa fie inteligenta dar nu si plictisitoare in acelasi timp. Le poate combina perfect pe toate. Chiar daca-ar sta nemiscata si fara sa vorbeasca mi s-ar parea interesanta.