Age ♛ l.t

Capitolul 25

  Ma uit prin jur vazand decat intunericul deplin, extrem de infrcosator. Crengile ravasite ale copacilor nu permit sa vad decat bucatele micute din cerul acoperit de praf si norii de plumb. La naiba, sper sa nu ploua! Imi trag manecile ploverului, strangandu-ma singura in brate. E atat de frig. 

  Imi indrept privirea spre locul de unde am plecat, poate daca o iau pe aici ajung inapoi la cort, nu? E ca si cum as face traseul invers... sau asa sper. Oftez usor mergand spre locul stabilit de mine. Nu e ca si ccum as avea macar un reper. Toti copacii seamana intre ei si mi se par toate drumurile asemanatoare. Pe jos un covor de funze fosnitoare moare de fiecare data cand pasesc, sacand un zgomot enervant. Unde am ajuns acum?

  Din cate vad nu sunt aproape de cort, pur si simplu  am mers in cerc? Injur incet in gandul meu, blestemandu-i nevoile lui Skylar. Oare si ea s-a pierdut sau acum sutn singura care bantuie prin padurea asta nesfarsita, doar in niste pijamale?

  Louis' POV

  

  - Serios, Jack? Chiar acum te-ai gasit ca ai nevoie de niste apa!? De ce nu te duci, singur, huh? Sticlele sunt doar la cateva corturi mai incolo, il bombanesc pe brunet.

  - Ai innebunit, ma poate rapi cineva. Esti asa un idiot, nu stii cate pericole sunt! se rasteste el cu accentul sau usor spaniol. 

  Il injur consecutiv pentru cateva secunde apoi ma ridic din sacul de dormit, puanndu-mi tenesii. De ce trebuia sa ma aleg tocmai cu el? Jack Russo, baiatul tipic american cu accent spaniol, o familie mare si fricos de orice ii iese in cale. Toata seara a dat cu spray contra gandacilor in cort. Oh Doamne, copilul asta are nevoie de-o palma ca sa se trezeasca la realitate. Si daca va fi nevoie, i-o voi da chiar eu.

  Ies din cort, fiind urmat de Jack. Amandoi mergem incet si incercam sa nu facem zgomote. Majoritatea dorm, plus ca nu vrem sa-l trezim pe domnul Collins. Chiar daca este de treaba si putem vorbi diverse cu el, nu-i place cand cineva ii iese idn cuvant. 

  Il astet langa un copac pe Jack, acesta band vreo doua sticle pline de apa rece ca gheata. Omul asta va avea nevoie in padure dupa... La dracu' cu tine Jack, vorbesc serios. Navigand pe telefonul meu ce nu mai are asa multa baterie observ ca semnalul aici e mort. Iar singurul lucru care-mi vine in minte sa-l fac este sa ma uit la pozele facute nu demult cu Molly. Apas pe fiecare poza iar imaginea satenei se arata. Zambetul ei cald si sincer parca infierbanta ecranul. O poza cu ea, stand sprijinita de usa cafenelei ma infierbanta si pe mine ceea ce nu e bine, nu acum. Corpul ei micut si subtire poarta niste blugi skinny si peste o jacheta cu gluga. Parul sau era prins intr-o coada inalta si ciufulita iar ca de obicei, ochii sai de un caprui deschis cu amrgini aurii, radiau. Este atat de frumoasa.

  - Jack! aud o voce nu foarte departe de mine. 

  Imi intorc capul si o vad pe ceea cu care Molly imparte cortul. Parca Sarah o chema, nu? Merg cu pasi rapizi spre cei doi ce au o discutie destul de aprinsa.

  - Ce naiba!? Faceti mai multa galagie ca Marcus si Harry si asta nu e bine. De ce tot strigati unul la celalt? ma enervez si soptesc.

  - Tu esti, Louis, nu? intreaba ea mijindu-si ochii de un caprui inchis la mine.

  - Um, da.

  - Molly s-a pierdut! exclama ea aratand cu spre padure.

  - Ce!? Cum dracu s-a pierdut in padure la doua noaptea? 

  Corpul meu meu, cat si mintea, incep sa se agite iar singurul lucru pe care ma canalizez este s-o gasesc pe Molly. Este singura si infrigurata si probabil speriata de moarte. Vreau doar s-o imbratisez chiar acum...