Age ♛ l.t

Capitolul 22

  Louis' POV

  Am grabit pasul observand ca este deja ora  sapte. Afara, mici stropi de ploaie cad pe pamant in numar mic. Poate este doar ceva trecator. Mai am de trecut doua strazi si ajung la minunata Molly care probabil asteapta. Nu vreau s-o mint, sa-i vad fata trista si bosumflata care va zice: ,,da, e okay...". Pur si simplu ma omoara cand vad cum trece peste tot cu un mic zambet pe fata.

  Intr-un sfarsit am ajuns in fata cafenelei. Prin ferestra se pot vedea cativa oameni cum stau la masa, band cate ceva sau pur si simplu vorbesc. Deschid usa metalica cu maner gri, simtind deja aroma minunata a cafelelor si spumei albe combinate cu mireasma portocalelor proaspat stoarse cobinate cu frunzulite de menta. Imi mut privirea prin local inceracand s-o gasesc pe Molly. Nu dupa mult timp vad parul saten al lui Molly ochii ei caprui ce sunt concentrati pe telefonul din mana ei. Sta la o masa langa fereastra si probabil il asteapta pe Harry. Dar se pare ca se va alege cu altcineva.

  Merg incet spre locul in care se afla. Ea este prea concentrata ca sama observe. Ma aseaz chiar in fata ei, pe scaunul opus de-al ei, la aceasi masa. Ii prind teleofnul intre degetele mele luandu-l din fata ei.

  - Louis? se incrunta ea usor confuza.

  - Hei, chicotesc vazand privirea de pe fata ei. 

  - Ce cauti aici? intreaba ea tinand manecile ploverului ei gri cu varful degetelor.

  - Um, am venit sa-ti spun ceva.

  - Ce?

  In acel moment mi-am afisat cel mai fals zambet trist. Trebuie s-o mint frumos, nu vreau s-o dau in bara. Imi pare rau pentru Molly dar de Harry, um, ma mai gabdesc la asta. Totusi, nu vreau ca ei doi sa se intalneasca. Nu, nici gand! Ea este a mea, chiar daca nu suntem impreuna, chiar daca tot ceea ce ne spunem este ca suntem doar prieteni, ea este a mea, si nu o impart cu nimeni.

  - Am vorbit cu Harry si m-a rugat sa-ti spun ca el nu te place. Nu stia cum sa-ti spuna. Nu va veni la intalnirea voastra, spun cu un ton trist, bineinteles fals.

  Pe fata ei se formeaza o incruntatura usoara. Dintii ei albi si drepti ii musca buza de jos iar de la departare poti vedea acea privire trista si dezamagita. Imi pare rau pentru ea. Cred ca se simte oribil. Probabil era prima ei intalnire. Si acum este ratata...

  Mi-am asezat mana peste a ei, fiind la jumaatte mesei. Ii mangai degetele iar privirea ei este trsita si intr-un fel atat de nedescris. In ochii ei caprui inchisi, marginiti de o culoare galbuie inchisa, se reflecta lumina farurilor masinilor de-afara, formand cateva stelute argintii.

  - Molly, esti okay?

  - Da, sunt bine. E okay, buzele ei formeaza un mic zambet. 

  - Imi pare rau pentru tine.

  - Eh, asta este. Era doar o iesire, nimic special, Louis.

  Chicotesc usor la auzul vorbelor ei apoi imi mut privirea spre fereastra din stanga noastra. Cativa stropi argintii de lipesc si curg de-a lungul geamului. Vantul se aude usor dar probabil afara este mult mai puternic. Ctaiva copaci in zare se apleaca sub puterea ploii, ultimele frunze cazand de pe acestia, lasandu-i goi si reci.

  - Cred ca ar trebui sa plec, zice ca ea luandu-si teleofnul de pe masa.

  - Ce? Stai, stai. Um, ploua si um... nu vrei sa te duc eu? ma balbai usor.

  Ochii ei caprui privesc geamul apoi isi drege putin vocea, muramurand un ,,ok". Am zambit in sinea mea apoi mi-am pus capul pe mana.

  - Vrei sa comandam niste cafea? Bei cafea?