Capitolul 2- Prietene noi, Paula şi Sara

110 6 3
                                    

Ajung la poarta şcolii, o deschid, străbat câțiva paşi şi apăs clanța de la uşa şcolii.
Vai de mine, e plin de elevi, pe holuri, în clasă, pe scări... Toată lumea mă priveşte din cap până-n picioare.
Purtam o pereche de blugi  negrii, strâmți după corp, bocanci maronii de toamnă, un maieu alb uşor şi o geacă de blugi maronie, strâmtă. Ghiozdanul îmi spânzura pe umărul drept. Părul îl aveam împletit într-o coadă de peşte, puțin rimel, tuş de o ochi, lip de buze şi arătam ca o boboacă.
În toate colțurile se auzea un "Waw, ce drăguță e! Cred că e nouă pe aici." Vine profesoara mea care mă întâmpină şi-mi prezintă câteva săli de clasă. Plecând de lângă uşă şi lăsând în urma mea mulțimea de elevi care aveau ochii căscați după mine. Profesoara mea deja mă cunoştea deoarece tata i-a prezentat boboaca, adică pe mine. Ne-am cunoscut acum ceva zile.
Prima oră am avut biologie, adică nu degeava sunt la profilul bio-chimie. Ora a fost destul de ok, profesor foarte de treabă, colegi unii mai prietenoşi, alții mai puțin prietenoşi. În total suntem 24.
S-a făcut pauză:
M-am oprit la o fereastră... se aude o voce drăguță în spatele meu:
Necunoscută: Heei!
Eu: Bună!
Cealaltă fată: Bună!
Necunoscuta: Eu sunt Paula, iar ea e prietena mea, Sara.
Eu: Eu sunt Tamara, încântată de cunoştiință! *dau mâna cu ele*
Paula: Aşadar, de unde eşti Tamara ?
Eu: Sunt din Spania, dar m-am mutat de curând aici, într-o casă nouă. Voi ? Bănuiesc că de aici.
Paula, Sara: Frumos, noi suntem din Belgia, dar şi noi ne-am mutat aici anul trecut.
Eu: Oh... cel puțin avem ceva în comun. *zâmbesc*
Paula: Da. Suntem colege, sigur o să ne înțelegem. Ce drăguță eşti!
Eu: Eh... sigur că da. De asemenea şi voi!
Trece pauza, intrăm iarăşi la ore şi uite aşa trec toate orele şi în fiecare pauză stăteam şi povesteam despre noi.
Eu: Păi mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Mă aşteaptă tata afară, ne vedem mâine, v-am pupat. *hug*
Sara: Şi nouă, paa. *hug*
Ajunsă acasă:
Eu: a fost genial la şcoală! *strig în toată casa*
Mama: Mă bucur, hai la masă.
Ne punem la masă, se lasă cu seară, cu râsete şii... noapte bună!

Bobocii ☆Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum