Nadia: Raaaaaul! *îi sare în brațe*
Eu: Mda.. păi.. se pare că te cam place.
Nadia: Glumeşti ? E cel mai perfect cumnat pentru mine. *se uită la mine de parcă n-aş ştii*
Eu: Stai aşa.. nu suntem nici împreună şi până la nuntă mai e de mâncat.
Nadia: Apropo.. de ce nu sunteți împreună ?
Eu: Hai să plecăm.
Raul: Unde mergem ?
Eu: Hai mergem de data asta în parc că tot la restaurante am fost.
Ajungem în parc..
Eu: Nadia nu mergi să te joci ?
Nadia: Ți-e somn fetiță ? Am ieşit cu voi, nu să mă joc. Nu am 2 ani. *se uită la mine serioasă*
Eu: Waw, ce s-a schimbat sora mea.
Raul: Ce-ți place într-atât la mine ?
Nadia: Serios ? Eşti cel mai bun soț pentru fraiera asta. Defapt ai fi un soț, încă nu eşti. Dacă voi încă nu sunteți nici împreună... de amar. *eu şi Raul râdem*
Raul: Nadia, de ce îți par aşa perfect ?
Nadia: Pentru că aşa eşti. De când vam văzut în cameră mi-ai părut un băiat foarte simpatic.
Eu: Haideți la un hug toți 3. *rânjesc*
Nadia stătea între mine şi Raul, deci noi doi o strângeam pe săraca Nadia ca pe un urs de pluş. Ea de abia mai respira.
Eu: Eh.. e de ajuns. *râd* Mi se pare mie sau bate vântul ? S-a făcut cam rece.
Afară e un soare destul de zâmbăreț, dar s-a pornit un vânt rece..
Raul: E rece.
Eu: Nadia, nu ți-e rece ?
Nadia: Nu, m-am îmbrăcat bine.
Raul: Tu de ce ți-ai luat doar bluzița asta subțirică ? *se uită la mine*
Eu: Era soare..
Raul: Poftim bluzul meu, mie oricum nu mi-e rece.
Eu: Nu, nu mi-e rece. Las-o pe tine.
Nadia: Ba ți-e.. îți ții brațele închise.
Raul: Dacă nu iei haina o pățeşti.
Eu: Să văd.
Atunci se apropie repede de mine şi mă muşcă de buză.
Eu: Heei!
Raul: Acum ia bluza să nu te muşc iar.
Am luat bluza..♡
