.. şi nimic. Cee ? Pe bune frate ? "Oricine ai fi am să te găsesc! Laşule.. arată-te!" Aceste cuvinte le-am strigat în tot parcul, toată lumea se uita la mine. Perfect, cea mai "perfectă" zi. Acum o să mă creadă şi nebună. Mă duc acasă cu un car de nervi..
La uşă mă aştepta Raul..
Raul: De ce ai venit singură ? De ce nu mi-ai spus nimic şi ai plecat ca o fantomă de la şcoală ? Şi de ce eşti udă ?
Eu: Mhm.. lasă-mă.
Raul: Ce ai ?
Eu: ... *tac şi-l privesc plictisită*
Raul: Bine, acum nu vorbeşti. Atunci plec, să nu te deranjez. *dă să plece..*
Eu: Stai! *se întoarce* Am plecat aşa de la şcoală pentru că eram nervoasă de la ultima pauză. M-am dus în parc, m-am aşezat pe o bancă şi cineva m-a udat. M-am întors şi nu era nimeni. *mă pun în fund pe scări*
Raul: Trebuia să mă aştepți.. Du-te-n casă, vedem mâine. *mă pupă pe frunte şi pleacă*
Mă ridic de pe scări şi intru în casă. N-am vorbit cu nimeni.. am avut cea mai naşpa zi.
Mi-am văzut de treabă toată ziua şi n-am vorbit cu nimeni. De abia mi-am făcut şi temele, iar apoi am stat în pat.
Următoarea zi..
Raul: Bună dimineața! Astăzi nu mai pleci singură de la şcoală şi în pauze stai cu mine, ai înțeles ?
Eu: Da..
Ieri a fost foarte ciudat.. şi Andrei ăla, a dispărut pur şi simplu, sau.. dacă nu cumva Andrei e tipul cu gluga! *îmi strig în gând*
Eu: Trebuie să merg în clasă până la băiatul ăla de ieri..
Raul: De ce ?
Eu: Cred că el e tipul..
Raul: Ce ?!
Eu: Da. N-ai văzut, a dispărut şi el ieri pur şi simplu.
Mergem amândoi în clasă la acel Andrei, nu e nicăieri.. Dăm să ieşim din clasă şi el tocmai intră:
Andrei: Pe mine mă căutați ?
Eu: Tu, tu eşti tipul cu glugă. Aşa-i ? Răspunde! *strig la el*
