Mă trezesc cu o durere de cap de zici că m-am bătut cu pereții. Nadia doarme mai ceva ca un urs iarna. E ora 9:31, mă spăl pe față, pe dinți şi merg la masă, unde mama şi tata pregătesc masa.
Eu: Neața! Ce avem la masă în dimineața asta ?
Tata: Neața! E surpriză.
Eu: Eh.. dacă tu zici. *râd*
Mama: Astăzi avem musafiri, tu ieşi cu fetele ?
Eu: Da, aşa cred. Cine vine la noi ?
Tata: Prieteni...
După ce terminăm de luat masa, cineva sună la uşă.
Eu: Deschid eu. *țip din salon*
Oh.. voi sunteți ?
Mama: Cine e ?
Eu: Fetele!
Paula: Astăzi vi cu noi. *îmi trage serioasă cu ochiul*
Sara: Hai fugi în cameră şi pregăteşte-te.
Eu: Bine. *mă uit curioasă la ele*
Haideți în casă, doar nu-ți sta la uşă. Oricum mă schimb la baie. *râd*
După 5 minute ies din baie.
Sara: Ce bine arăți!
Paula: Oricum trebuie să arate bine.
Eu: Da. *îl spun de parcă am fost trasă de limbă*
Afară timpul era frumos, aşa că mi-am luat o cămaşă verde în pătrățele, blugi negrii, tenişi simplii înalți, părul îmi era îndreptat cu o bentiță în cap, rimel, tuş şi ruj transparent. Aveam şi o gentuță pe umăr.
Eu: Mamă, tată, eu plec.
Mama: Bine scumpo.
Sara: Astăzi mergem la suc, poate şi la mine acasă şi mai vedem noi.
Eu: Ok, cine mai vine la suc ? Doar noi, nu ?
Paula: O să vezi.
Ajungem la un local care se numeşte *sun* , era cam multă lume, doar e duminică deşteapto. Ne aşezăm la o masă, unde nu e nimeni , bine înțeles. Dar spunea... defapt poate vine mai târziu.
Sara: Îți place aici sau vrei la o altă masă sau ?
Eu: Nu, nu, e bine. Deci pe cine aşteptăm ? Mi-am dat seama că aşteptăm pe cineva, dar habar n-am pe cine.
Paula: Taci odată, ai să vezi. *Sara râde*
Eu: Bine ciudatelor. *râd*
Comandăm, eu un suc de căpşuni, Sara de piersici şi Paula habar n-am ce bea. Defapt nici în Spania nu ştiam toate băuturile ce sunt.
Vine comanda, când să-mi aşeze sucul pe masă, cineva se loveşte de cotul ospătarului şi toarnă tot sucul pe cămaşa mea.
