Capitolul 36- Sunt speriată

26 2 0
                                    

Intră mama..
Mama: Tami, eşti bine ?
Eu: ...da. *ies de sub plapumă*
Vine tata..
Mama: Lasă-mă să vorbesc eu cu ea.
Tata pleacă..
Mama: Ce s-a întâmplat acolo ?
Eu: Paul ăla..
Mama: Paul, ce ?
Eu: Paul.. am urcat cu el în camera lui şi a încercat să mă sărute. L-am întrebat ce face şi cică s-a îndrăgostit de mine şi eu am zis că mişto, a zis că fac mişto de el şi am zis că da. Apoi a spus că-mi arată el mişto şi m-a forțat să mă sărut cu el. După a venit Nadia şi ne-a spus să ieşim afară din camera lui.
Mama: ... *a rămas şocată*
Eu: Da.. acum sunt bine.
Mama: Îmi pare rău, o sa luăm măsuri. Acum pune-te şi te culcă. Noapte bună! *mă pupă pe frunte*
Eu: Noapte bună!
Mă trezesc dimineață la 9:11.. Intru la Nadi în cameră:
Nadi: Bună dimineața!
Eu: Bună dimineața!
Nadi: Ei sunt duşi..
Eu: Unde ?
Nadi: Nu ştiu. Nu mi s-a spus.. ți-a lăsat mama micul dejun pe masă.
Ies din cameră şi cobor să mănânc. Apoi mă îmbrac şi ies puțin să mă plimb.
M-am plimbat pe lângă studio, liceu..
Stai.. să nu spui că ăla e.. e PAUL! M-a văzut! Nuuu.. Am luat-o la fugă acasă, mă uit în spate aleargă şi el fără să strige după mine.. O iau prin parc, apoi mă uit în spate şi iarăşi îl văd...  mă trăznesc de cineva şi cad în fund.
Eu: Raul! *îi sar în brațe*
Raul: Ce s-a întâmplat ? De ce ai fugit aşa ? *mă priveşte speriat şi mă pupă pe frunte*
Eu: Du-mă te rog acasă.
Mă duce acasă şi nu vorbim nimic tot drumul. Chiar dacă mi-a vorbit nu i-am răspuns la nimic. Tot drumul m-a privit speriat.. La un moment dat mă uit în spate şi mi s-a părut că ne urmăreşte cineva..

Bobocii ☆Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum