Capitolul 35- Paul

30 3 0
                                    

... se apropie de mine să mă sărute..
Eu: Ce faci ? *mă uit la el serioasă*
Paul: Scuze.. cred că m-am îndrăgostit.
Eu: Mişto. *da, i-am răspuns urât, ce-mi pasă ?*
Paul: Faci mişto de mine ?
Eu: Da!
Paul: Atunci stai să-ți arăt eu mişto.
Mă ține de mâini şi mă sărută.. Încerc să mă trag dar nu pot.. Intră Nadia:
Nadia: Tamara!
Mă lasă brusc.
Nadia: Şi Raul..
Se face tăcere..
Nadia: Credeam că..
Eu: Încetează odată! *îi trag o palmă bună la Paul*
Paul: Îmi place..
Nadia: What ?
Eu: Ce te-a apucat ? Nici măcar nu mă cunoşti şi m-ai sărutat. Nu ți-e ruşine ? Plus că mai forțat.. *mă uit super nervoasă la el*
Paul: Ştii ceva ? Ieşi afară din camera mea!
Nadia: Ce dracu ?
Eu: Cred că băiatul ăsta nu e normal. Haide jos.
Coborâm jos în sufragerie..
Domnul: De ce ați coborât ? Unde e Paul ?
Eu: Ăă..
Nadia: Paul e la baie.. Mai bine stăm jos. Auziți.. ce vârstă are Paul ?
Doamna: 18, de ce ? *se uită ciudat*
Nadia: Întrebam. *îi zâmbeşte fals*
Ne aşezăm şi rămânem mute ceva vreme.
Doamna: Unde e Paul ?
Eu: ... *tac*
Domnul: S-a întâmplat ceva ?
Eu: ... *la fel, tac*
Toți se uită speriați.. O lacrimă mi se scurge.. Am încercat să mă abțin dar n-am putut..
Mama: Tamara, ce s-a întâmplat ?
Tata: Nadia, ce ați făcut ?
Domnul: Paul! *îl strigă pe Paul la nesfârşire, dar nimic*
Doamna: Merg până sus.
...
Doamna: Nu e nicăieri.
Eu: Tată, hai să plecăm te rog! *a doua lacrimă mi se scurge*
Toți se uită îngroziți..
Tata: Îmi pare rău, trebuie să plecăm..La revedere! O să vă sunăm mâine.
Domnul: ... *a rămas tablou, nu mai ştie ce să spună*
Doamna: Bine.. la revedere! *de abia vorbeşte şi ea*
Urcăm în maşină..
Mama: Ce s-a întâmplat ?
Eu: Vreau să ajung acasă. *încep mai tare să plâng*
Nu-mi mai spune nimic şi lasă tăcere în maşină până ajungem acasă.
Alerg sus la mine şi mă bag fix sub plapumă..

Bobocii ☆Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum