Capitolul 42- Tipul cu gluga-n cap

37 1 0
                                    

Îi dau gluga jos şi o i-a la fugă..
Eu: Stai! *strig pe tot coridorul*
Alerg după el.. îl urmăresc tot coridorul şi dintr-o dată dispare..
Cee ? L-am pierdut.. oh.. bravo mie.
Mă opresc vizavi cu o uşă.. Cineva deschide uşa şi-mi lipeşte o uşă fix în cap. Am aterizat pe jos.. toată lumea se uită la mine şi râd în hohote.. Perfect, cine a făcut asta ?
Cineva îmi întinde o mână.. un băiat..
El: Eşti bine ?
Eu: Mhm.. mda.
El: Scuze, dar de ce te-ai oprit vizavi de clasa mea ?
Eu: Nu ştiu nici eu. *îi răspund în timp ce tot mă uit după acel tip.. mă uit în stânga, dreapta..*
El: După cine te uiți ?
Eu: Nu..
El: Ce nu ?
Eu: Ah.. scuze. Mă uit după cineva, am pierdut pe cineva.. Off *băga-mi-aş.. l-am pierdut pe tip şi m-am ales cu o uşă-n cap*
El: Tamara, nu ?
Eu: Da, de unde şti ? *îmi pun privirea asupra lui*
El: Eh.. Eu sunt Andrei.
Eu: Ok.. Andrei.
Andrei: Îmi pare rău pentru uşă. Nu ştiam că stai aici în uşă.
Eu: Greşeala mea.
Vine Raul..
Raul: Cine e ăsta ? Şi de ce se uită toată lumea la voi ? Şi ce ai în frunte ?
Eu: Andrei.. Am primit o uşă-n cap.. L-am văzut pe tipul cu glugă.. dar a luat-o la fugă, eu după el şi l-am pierdut. Apoi m-am oprit vizavi cu uşa asta şi no. *mă ia în brațe*
Raul: Acum eşti bine ?
Eu: Da.. aşa cred.
Raul: Ce vă uitați aşa ? Dispăreți! *strigă la mulțimea de elevi care ne privea*
Toată lumea pleacă. A dispărut şi Andrei.. ce doamne se întâmplă aici ? Ce ciudat..
Mă rog.. mă duc la oră..
După ce ies de la şcoală mă duc în parc fară să le spun sau să mă vadă prietenii şi mă aşez pe o bancă. După 2 minute cineva toarnă apă pe mine..
Mă întorc nervoasă în spate şi..

Bobocii ☆Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum