Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 4

"-Mergem? Întreabă el intinzandu-mi mana și deschizând ușa mașinii.

-Sigur. Răspund daruindu-i cel mai sincer zâmbet al meu."

BEATRICE

Am urcat în Ferrari-ul sau negru și am pornit spre destinația pe care doar Marco o știa.

Drumul nu a fost atât de lung, dar ceea ce îl făcuse sa para așa era liniștea dintre noi. Nu mă așteptam ca Marco sa nu îmi vorbească. Stăteam in scaunul meu privind pe geamul din dreapta mea. Prea multa lume prin L.A.-ul asta. Se pare ca de la atâta liniște am început sa îmi aud conștiința vorbind.

Am ieșit din gândurile mele când mașină s-a oprit în fața celei mai cunoscute gogoșarii din LA. Iubeam locul acela. Vai nebuno, mâncăm gogoși. Țipă conștiința mea în timp ce "alerga" prin interiorul meu de fericire.

-Sper ca iti plac gogoșile și cele 100 de glazuri din care avem de ales. Spune Marco puțin amuzat.

-Fi sigur de asta. Răspund eu încântată de acel loc.

Marco a coborât din mașină și a venit pe partea mea pentru a-mi deschide ușa. Am ajuns în fata gogoseriei și deja simțeam mirosul care îmi invadase nările. Am inspirat adânc în timp ce am închis ochii și am ridicat din umeri încercând sa inspir cât mai mult din mirosul acela. Marco se uita la mine cu un zâmbet kilometric pe chip și cu mâinile la încrucișate la piept. Mișcate azi. Nu o sa mai mănânci nimic deșteptăciune mica. Mai taci.

Ajunși în "paradis" ne-am așezat la una din mesele mai retrase pentru a avea mai multa intimitate, dacă pot spune așa. Am primit meniul și am început sa îmi aleg gogoșile.

*

In timp ce mâncăm din cele 15 tipuri de gogoși comandate și luam câte o mica înghițitură din sucul de cireșe mă uitam la Marco care era în totalitate atras de acea gogoașă cu glazura de ciocolata neagra și bomboanele din ciocolata alba așezate intr-un mod amuzant pe ea.

-Și? Ce ai putea sa îmi spui despre tine? Sparg eu liniștea și îl privesc curioasa pe băiatul cu ochii negrii din fata mea care își mutase privirea spre mine și îmi zambise cald.

-Pai.. îmi place la nebunie sa cant, am un frate mai mic, cred ca are 15 dacă nu mă înșel, îl cheamă Alex...

-Și eu am o sora, Briana, are 14. Le facem cunoștință. Îl întrerup eu râzând in hohote.

-Nu e o idee prea rea. Dacă e așa frumoasa ca tine, nu cred ca Alex o sa îi reziste. Spune acesta, iar eu simt cum roșeață din obrajii mei își face apariția.

-Acum continua. Reușesc sa murmur.

-Așa, pai sunt la facultate în al doilea an, studiez muzica. Tata e impresar, poate face ceva din mine. Spune acesta ridicând din umeri.

-Păcat ca tatei îi place își piardă timpul pe un platou de filmare. Spun eu pe un ton ironic. Niciodată nu mi-a plăcut actoria. Dar sunt "norocoasa" ca o am pe Sisi care e nebuna după asta. În fiecare weekend sunt tarata pe platou.

-Dacă îmi spui ca tatăl tău e Christopher Williger am sa mor. Spune Marco punandu-si mâinile pe masa și ridicându-se puțin de pe scaun.

-Mda. Dacă as spune nu, te-as minti. Răspund eu.

-Doamneee. Ești complet ciudata fato. După ce ca tatăl tău are cele mai bune filme din istoria Americii tu spui ca nu îți place actoria. Pai dacă as fi fost în locul lui te-as fi bătut. Chicoteste băiatul din fata mea.