Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 20

*Perspectiva lui Beatrice

Ma trezesc cu ochii umezi si cu el in gand. Oare ce face acum? Oare ii pasa catusi de putin de mine? Ma uit in jur si vad patul gol, Lariss si Sisi erau plecate. Ceasul telefonului imi arata ora 8:15. Se pare ca am intarziat la prima ora, dar ma bucur, caci nu as fi vrut sa il vad. Cum sa nu mai vreau sa il vad?! Am nevoie de el, ochii aceia ce imi transmiteau iubire, fericire, zambetul coplesitor care ma facea sa tremur, parul ciufulit ce ma amuza in fiecare dimineata si era atat de atragator si sexy. Parfumul lui ce imi inunda narile si ma facea sa ametesc. Faptul ca el a fost primul barbat din viata mea amoroasa, faptul ca m-am dedicat lui trup si suflet, toate astea imi dau de inteles ca pentru prima oara am fost indragostita. Dar se pare ca ma indragostisem de persoana nepotrivta. 

Telefonul imi vibreaza si ma scoate din gandurile mele. Imi indepartez lacrimile ce nici macar  nu le simtisem care mi-au acoperit fata. Numele prieteni mele apare pe ecran: 

"Nici el nu e la scoala, asa ca poti sa vi. " 

Cuvintele scrise de prietena mea ma fac sa ma ingrijorez, ce s-ar fi putut intampla, de ce nu venise la scoala? 

"S-a intamplat ceva cu el?"

Imi fac curaj si imi intreb prietena simtindu-mi inima in gat cand primesc raspunsul.

"Lariss a zis ca e totul in regula. Vine Noah si te ia in pauza, sa fi gata la fix"

Imbrac cele mai largi haine pe care le am, da se pare ca m-am intors la vechea eu. Incalt una din perechile gri de converse, care se asorteaza cu tricoul negru ce imi ajungea pana la fund si cu pantalonii de un gri inchis cu turul pana la genunchi si bluza tot neagra care era pana la coapse. Ma simteam din nou eu, fata care nu merita nimic, pana si oasele rupte aveam impresia ca sunt prea putin pentru durerea pe care trebuia sa o merit. De ce? Nu stiu, poate pentru ca am impresia ca ma folosesc de persoane, cu toate ca iubesc mereu si eu sunt cea care sufera. Nu am fost in stare sa il pastrez aproape pe Marco, deci ce as merita mai mult?

Pe drum nu vorbesc absolut nimic cu Noah, nici macar nu am avut ragaz sa il salut sau sa ii multumesc ca a venit dupa mine. 

Trec pe langa sala de muzica din care se auzea cineva cantand, nu pot sa nu incetinsec mersul. Recunosteam vocea aceea din o mie. El era. De ce canta el melodii triste? Care e problema lui acum, a sigur il ranise Emilia, nicidecum eu.  De ce ar suferi dupa o fraiera care il iubeste, normal ca poate sta dupa curul unor parasute.

Simt din nou lacrimile ce imi inunda ochii si pornesc spre baia fetelor. Ii trimit un mesaj lui Sisi sa ajunga cat mai repede posibil si dupa cateva secunde intra in baie respirand greu semn ca a alergat. 

-Ce s-a intamplat? Intreaba ea privindu-ma intelegator.

-De ce? De ce eu am cazut in plasa lui? Sau ce naiba a fost asta. De ce mi-a spus ca ma iubeste si de fapt o iubea pe ea? Spun printre lacrimi asezandu-ma pe podeaua rece urmata de prietena mea. 

Nu imi raspunde si ma imbratiseaza strans mangaindu-ma pe cap. 

Am petrecut ceva timp asa pe gresia rece pana mi-am facut curaj sa ies din baie,  stiind ca am ochii cat doua mingi de bascket. Intru in sala de curs si ghiciti de cine dau. 

-Of, se pare ca printesica sufera. Ironizeaza Emilia punandu-si mana la gura si mimand o surprindere nereusita. 

-Taci tarfa. Tipa jumate din clasa. Lariss se ridicase din banca, dar a fost oprita de Dylan, ce se pare ca avea ora cu noi. 

-Lasa-ma sa ii arat eu cine sufera. Se rasteste aceasta la baiatul din dreapta ei. 

-Lariss, ajunge. Ii zic prietenei mele cand ma asez intre ea si Sisi. 

Emilia era unde pe sub banca din cauza ca toata lumea incepea sa o urasca, asta facandu-mi ziua putin mai buna. Pana si lipitorile ce stateau dupa fundul ei pana acum au disparut. Dar oare ce se intamplase cu Sara nu am mai vazut-o de ceva timp si de obicei aveam cursuri impreuna. Las intr-un colt intunecat al creierului meu aceste ganduri cand profesoara Thomson, cea de biologie intra in sala. 

Ora trece mai repede decat speram, iar alta ora de muzica urmeaza. Minunat. 

Pasesc in urma razboinicei Lariss, ce era pe punctul sa pocneasca pe oricine daca imi adresa orice cuvant. Scanez clasa si il vad, e chiar acolo, in banca noastra privind absent spre un biletel. Era unul din acele biletele roz cu care ne tachinam in timpul orelor, de care radeam si care insemna mult, foarte mult. Il mai deschide inca o data si un zambet inocent ii apare pe fata. Poate ca sufera si el, dar nu la fel ca mine, doar eu stiu prin ce am trecut. 

Sunt impinsa de la spate de catre Sisi spre locurile noastre si imi aplec privirea cand sunt obligata sa ma asez langa el. Scot caietul si un pix cu care incep sa ma joc nepasandu-mi de nimic si privind in gol spre patratelele caietului. Deodata il vad pe Marco ridicandu-se si indreptandu-se spre profesor, il privesc de la spate si ma fortez sa aud ce vorbesc, dar fara rezultat.  

Iese din clasa fara sa mai isi intoarca privirea. Un val de amintiri ma loveste si imi abtin cu greu lacrimile ce se formeaza la colturile ochilor. Imi musc buza pana simt gustul sangelui. 

-Beatrice nu se simte bine. Spune Sisi observandu-mi starea.

-Stiu situatia, poti parasi clasa. Raspunde profesorul zambindu-mi cald. Cred era ceva normal ca la aceasta varsta sa treci prin asa ceva, nu?

De data aceasta aleg sa plec de la scoala si ma plimb aiurea punandu-mi gandurile in ordine prin parcul plin de copiii ce alergau razand. 

Ce frumos ar fi fost sa fiu aici impreuna cu Marco privind. Acesta era visul meu ce se dusese pe apa sambetei...

---------------------------------------------

Capitol nou. Scuzati greselile. 

Imi pare rau, stiu ca e sec, dar nu prea am idei.