Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 15

BEATRICE

Ii priveam incruntatura de pe frunte, sprancenele ii erau aproape unite. Vena de pe gat era pe cale de a exploda. Nu ma asteptam sa imi tipe in fata. Nimeni nu mai tipase la mine in afara de... Sebastian. Din cauza lui aveam problemela acestea. Nu il mai inghiteam pe viermele acela din ziua in care eram in parcul central si ne bateam cu apa impreuna cu Sisi si Josh. Eram prieteni buni pe atunci toti patru. Faptul ca Sebastian isi mai ridica vocea la mie, dar asta in gluma era altceva. Atunci cand l-am impins din gresala in fantana din parc, iar toti oamenii din jur radeau si il filmau, chiar au facut acel filmulet viral pe internet, dar din fericire eu nu apaream in el.

Imaginea aceea inca era prezenta in amintirile mele negre. Se ridica din fantana rosu la fata de suparare si inainteaza spre mine nepasandu-i de cei din jur. "Tu esti tampta?!"tipa spre mine si incep sa plang. Il iubeam, nu ma asteptam nici intru-un milion de ani sa imi faca una ca asta. Alerg plangad spre prima parcare de taxi urmata de Sisi si Josh, care au urcat impreuna cu mine. Din ziua aceea nu il mai vazusem pana cand isi facuse aparitia in camping.

Iar faptul ca Marco, actualul iubit al meu, pe care il vad viitor sot, a tipat pentru prima oara la mine. Si nu doar faptul ca a tipat, a tipat din cauza idiotului acela de vierme care s-a gandit ca ar fi un lucru bun sa se aseze la masa mea si sa incerce sa ma si sarute, ce jegos.

Ma desprind de iubitul meu si ma indrept glont spre parcarea in care imi lasasem motorul, ignorand strigatele lui Marco. O, dar ce, acum ii pasa ca m-a ranit?! Ca m-a facut sa ma simt ca ultimul om de pe pamant?!

Incalec motorul si il trezesc la viata dupa ce imi pun casca, da, din fericire aveam si asa ceva, in caz de orice, LA-ul e mare. Ultima oara cand am folosit motorul si eram nervoasa, ranita si distrusa, ca si acum, era sa fac un accident de toata frumsetea, daca masina neagra ce se indrepta spre mine din partea dreapta a intersectiei nu se oprea la timp. Din cate imi amintesc Sisi i-a dat si flori acelei doamne cand a aflat ca mi-a salvat viata.

Goneam pe strazaile oraseului accelerand mai mult ca niciodata. Nu imi mai pasa de nimeni si de nimic, ma indreptam spre nicaieri si asteptam ca nervii si durerea sa dispara.

Din cauza furiei si dezamagirii ce clocoteau in interiorul meu, din cauza lacrimilor ce curgeau neincetat nu observ schimbarea culorii semaforului. Privesc masina de un albastru inchis ce se indreapta spre mine, nestiind ce sa fac pun frana instantaneu si simt cum zbor, la propriu. Imi vad viata trecand prin fata ochilor. Scartaitul rotilor al masinii albastre si alte zeci de masini ce s-au oprit in jurul meu ma fac sa realizez ca sunt pe capota unui vehicul. Simteam sangele ce imi curgea pe fata, mana stanga si piciorul drept ma dureau ingrozitor, iar cioburile din palma stanga imi justificau faptul ca am facut un accident de nesdescris.

Cad intr-un somn adanc si nu mai simt nimic dupa cateva secnde, ce par zile de tortura. Nu stiam unde sunt, nu stiam ce fac, nu vedeam nimic, doar o lumina alba.

Vocea unei asistente se auzea vag in mintea mea, iar apoi o usa inchizandu-se. Presupun ca eram intr-un spital. Incepeam sa imi simt bataile inimii, incepeam sa aud aparatele din jurul meu asa cum trebuie, deschid ochii putin si obesrv gipsul de pe corpul meu, firele incalcite ce faceu aparatul sa scoata sunete ciudate.

Usa salonului se intredeschide, iar parul ciufuluit si negru al iubituui meu se iveste de dupa aceasta, ochii rosii si tristetea sa se vedeau cu ochiul liber si de pe luna. Inchid ochii si astept sa vad ce face. simt cum se aproprie de pat, imi prinde mana intra sa si isi trage nasul.

Deschid ochii si il vad plangand. O mila si o parere de rau se astern in sufletul meu, stiam ca ceea ce facusem a fost urat, nu trebuia sa il las asa, nu avea de unde sa stie de capriciile mele, de supararile mele, nu stiam aproape nimic unul despre celalat, era ciudat ca nu il cunoscusem inca atat de bine, eram de cateva saptamani impreuna si nu ne prea stiam trecutul, cand voi iesi de aici am sa ma stradui sa aflu ce facuse in trecut.