Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 28

*Dupa o saptamana*

Eram cu totii, parintii lui Marco, parintii mei, ai lui Sisi si Noah. Multe persoane, dar toate sunt importante pentru mine, pentru noi.

In seara asta, era Craciunul. Mai aveam putin si terminam bradul de impotobit, hotarasem ca Briana, fiind cea mai mica dintre noi, sa puna steaua in varf.

Cred ca e cel mai frumos Craciun de pana acum, pe langa faptul ca avem o gramada de cadouri de primit si daruit, cu totii ne gasisem jumatatea, ce sa spun de sora mea si Alex, erau facuti unul pentru altul, pacat pentru ei ca erau asa mici si nu puteau face mai multe. 

-Am terminat! Erandul tau Briana. Exclama Lariss, care era fosrte fericita. 

Stateam in bratele lui Marco si priveam cum Alex o ajuta sa puna steaua in varful bradului. Movul si aurilul au fost culorile predominante anul acesta. Micile saruturi pe cale mi le aplica iubitul meu pe frunte, par si gat erau atat de dulci.

Dupa cina urma sa impartim cadourile, de abia asteptam ca prietenii si familia mea sa  le primeasca. 

Friptura pregatita de mama si matusa mea, Daiana, era cea mai buna pe care o mancasem pana atunci, plus garnitura de cartofi pregatita de tata lui Marco, ajutat de socrul sau.

Dupa una din cele mai bune cine din viata mea, stateam cu totii in sufragerie si cantam, era totul minunat, sa faci parte dintr-o familie din care toti aveau o voce miunata, cred ca e visul tuturor. 

-E vremea cadourilor! Striga Briana si Alex la unison alergand spre brad, cred ca ei erau cele mai emotionate persoane, i-am lasat pe ei si pe parintii nostrii sa isi ia cadourile, apoi eu cu Sisi si Laris, dupa care baietii. Ciudat era faptul ca noi trei nu ne gasisem cadoul de la baieti.

Ne aruncam cateva priviri intrebatoare dupa care ne intoarcem spre baieti care stateau in fata noastra, cu mainile la spate si cu un zambet pana la urechi. Parintii ne priveau uimiti, probabil ei nu stiau ce va urma, dar eu ca si prietenele mele aveam o presimtire, caci toate trei am ramas tepene. 

Ii privim asteptand cu sufletul la gura sa vedem ce se va intampla. 

Marco e primul ce face un pas spre mine, dupa care se pune in genunchi si din buzunar scoate o cutiuta din catifea albastra, o Doamne albastra, stia ca imi place albastrul, ce dragut din partea lui. O deschide si inelul pe care il vazusem atunci in magazinul de bijuterii din mall, stralucea. 

-O Doamne! E singurul lucru pe care l-am mai putut spune, ducandu-mi mainile la gura. Privesc in jurul meu, iar toti erau la fel, mai putin mama, sora mea ce statea in bratele lui Alex care isi privea fratele mei mare cu un zambet kilometric pe fata, la fel ca si ceilalti, probabil gandindu-se cand o va cera si el pe Briana, alaturi de matusa Daiana si mama lui Sisi, Valeria, aveau ochii inlacrimati. 

-Beatrice, vrei sa fi sotia mea? Intreaba Marco, iar eu simt cum inima mea a sarit peste o pompare, sau chiar mai multe, caci o auzeam pana in urechi, iar gatul imi era infundat de un nod imens, ce nu parea sa plece prea curand de acolo. Un tremur puternic a pus stapanire pe tot corpul meu iar transpiratiile erau si ele prezente. 

Vedeam speranta din ochii iubitului meu, sau mai bine viitor sot, caci aveam de gand sa spun un da incat sa ma auda tot orasul. Am incercat de cateva ori sa raspund, dar parca sunetul nu vroia sa se faca auzit, observam cum zambetul larg al lui Marco incepea sa dispara, dar am actionat la timp si am reusit sa raspund. 

-DA! Strig si ii sar in brate. Rasufla usurat si ma strange si mai tare. Un robot de aplauze si chiuituri se aude in jurul nostru. Simt cu un sir de lacrimi isi face aparitia pe obrajii mei, dar erau larcimi de fericire, eram asa fericita incat as fi alergat pana pe alt continet cu el de mana strigand ca m-a cerut in casatorie, strigand ca e sotul meu, strigand ca e tatal viitorilor mei copii si buncul nepotilor mei. 

Ma elibereaza din stransa imbratisare si imi sterge lacrimile ce se mai potolisera. Imi prinde mana stanga si strecoara inelul cu diamante pe degetelul meu subtire. imi strange mainile si ma saruta intens, nu imi mai pasa ca eram in vazul tuturor, eram noi, doar noi doi, acum sunt logodnica sa, la 18 ani sa iti gasesti sotul inseamna mult, dar ma bucuram, nu tot timpul ai parte de o asemenea dragoste.

Ma intorc spre prietenele mele ce radiau de fericire, cei doi crai le intreaba, iar ele accepta inainte sa termine propozitia, ma simteam asa fericita, implinita, sa imi vad prietenele alaturi de viitorii soti, sa fim cerute in casatorie in acelasi timp, in aceesi zi. Totul era perfect, parintii nostrii sar cu imbratisari si sarutari pe noi. Acum inteleg de ce au fost cei trei plecati in dupa-masa in care vazusem inelul. 

-Te iubesc. Imi sopteste Marco lipindu-si pieptul puternic de spatele meu. Ma intorc cu fata la el si il privesc zambind. 

-Iti multumesc. M-ai facut cea mai fericita persoana din lume. Te iubesc! Ii marturisesc si il sarut. 

----------------------------------------------------------

NEEDITAT

Da, inca putin si povestea se va termina. 

Vreau sa va spun ca am plans cand am scris acest capitol si nu stiu de ce, eram asa fericita. 

Nu ma asteptam sa scriu niciodata o carte. Multumesc pentru sustineri :D