Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 18

*Perspectiva lui Marco

*după o săptămână*

Săptămânile acestea au fost foarte grele, Beatrice a avut accidentul, apoi Sisi. Am lipsit de la facultate trei săptămâni. Cam greu de recuperat, dar pentru ființă ce mi-a schimbat viața, as muta și munții din loc.

-Neata iubitule. Spune vocea firava ce îmi înconjura abdomenul cu brațul scos tocmai din gips. Piciorul mai avea de suferit o săptămână, dar va trece repede.

-Neata îngeraș. Răspund facand-o sa chicoteasca. Îmi place sa o alint în toate felurile posibile.

-Din nou la școală după atâta timp. Exclama fata de lângă mine strangandu-ma tot mai puternic în brațele ei mici și subțiri.

Coboram din pat și o ajut sa își îmbrace hainele pregătite.

-Nu crezi ca ești prea sexy cu fusta asta? Întreb privind obiectul de îmbrăcăminte ce mi se părea prea scurt. Îți acoperă doar jumătate din fund. Adaug punandu-mi o mana la gura.

-Și jumătate din coapse. Mă completează Beatrice râzând și imbracandu-si cămașă albastra.

-Iubito, spun prinzandu-i mijlocul, nu poți înțelege ca urăsc ca alte persoane sa se uite la tine? Plus ca te-ai găsit tu sa iti rupi piciorul și sa atragi mai multa atenție și sa trebuiască sa porti chestii care cică se cheamă fuste. Zic privind-o exasperat.

-Draga, de ce nu poți înțelege ca sunt doar a ta? Suntem împreună de doua luni, iubitule, nu as putea iubi pe cineva mai mult decât pe tine. Răspunde îngerașul din fata mea facandu-mi ziua perfecta.

O las sa își termine treburile femeiești și neimportante in timp ce îi pregătesc micul dejun.

Plecam spre școală. La intrare ne întâlnim cu ceilalți.

-Sisi!!! Țipă Beatrice de la vreo zece metri depărtare.

-Beaaaa. Striga și aceasta alergând spre iubita mea. Începe sa mărească pasul, deoarece nu putea alerga din cauza gipsului. Le privesc zâmbind și gandindu-ma la cât de apropiate erau cele doua, la iubirea ce si-o purtau, grija lor. Nu am mai văzut pe nimeni așa apropiat. Erau ca cerealele cu lapte sau pizza și ketchup-ul. Nu le puteai separa. Aveau nevoie una de alta și asta observai din celălalt capăt al lumii.

-Mergem? Întreabă Zayn când eram toți. II privesc și pe ceilalți care aproba dintr-o singura mișcare a capului. Un zâmbet tâmp îmi apare pe fata. Nu mă vedeam niciodată înconjurat de atatatia prieteni, nu mă vedeam alaturi de o fata perfecta ca Beatrice, niciodată nu îmi imaginasem o asemnea viata.

Intram pe holul scolii urmăriți de priviri din toate felurile.

-Iubito, ne vedem după ora, da? Spun sarutand-o pe creștet.

-Așa sa fie. Exclama aceasta intrând în clasa râzând cu Sisi și Lariss.

-Ce e în neregula cu fetele astea? Întreabă Noah amuzat.

-Doar ele știu. Răspund cu Zayn la unison.

Începem sa radem și ne îndreptăm spre ora de chimie. Ah. Urăsc chimia, chiar dacă cea dintre mine și Beatrice e atât de frumoasă.

-Bună dimineața elevi. Spune profesorul intinzandu-ne niște foi. Se pare ca ați revenit domnule Willson. Îmi zice acesta batandu-ma prietenește pe umăr.

Un chicot feminin și destul de familiar ce se aude din spatele clasei îmi atrage atenția. Îmi întorc privirea și o văd pe ea. Parul de un blond deschis, ochi căprui, corp de balerina, brațe subțiri și totuși lucrate, degete lungi. Mă privește zâmbind și îmi face cu ochiul.