Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolu 34

Cititi ce scrie la sfarsit, va rog!

*Dupa 6 ani*

-Serena, Maya, Alice, e vremea tortului! Strig eu dupa scumpele fetite. E ziua Serenei, fetita mea si a lui Marco ce azi implinea trei anisori.

-Liam, Luca, Luis. Aici acum. Inceara sotul meu sa faca pe durul, dar nu ii prea iese caci izbucneste intr-un ras isteric la fel ca noi ceilalti.

Luis si Alice, fug in brate la parintii lor, adica Sisi si Zayn ce erau atat de fericitit. Erau o familie de blonzi cu ochi albastrii asa fericita.

Maya si Luca la fel, doar ca erau langa Lariss si Noah. Doar ca la ei era o diferenta cam mare intre cei doi copii, Luca avea parul blond deschis, exact cum il avea Lariss cand era mica si mostenise capruiul intens al familiei Williger.

Iar Liam, cel ce mostenise numele de la tatal sau si Serena, erau copiii nostrii. Serena avea ochii negrii ai tatalui sau, iar parul era cret ca si al meu, in schimb Luis avea aceeasi pereche de ochi ca si Marco, iar parul la fel, negru si drept. Copiii acestia seamana asa mult pe el. Mai ales Liam, daca ar fi fost mai mare as fii jurat ca sunt frati. Pana si simtul umorului il mosteneste de la el.

-Sunteti gata? Intreaba Zayn si priveste spre Marco ce se indrepta spre noi cu un tort roz, in forma de Minnie Mouse.

-Da. Incep cei mici sa strige si sa sara dintr-o parte in alta a sufrageriei.

Dupa cel mai frumos "La multi ani" cantat, din istoria cantatului, micuta Serena sufla in lumanari.

Bombardata de multe imbratisari si sărutări, incearca sa scape, dupa ce reuseste fuge invingatoare cu cele doua fetite ce deja o asteptau langa scari, cine stie ce prostii faceau la etaj.

Cand ne-am intors din Dubai, caci acolo avusesem luna de miere, eu si Marco am hotarat sa ne mutam intr-o casa, avand in vedere ca o sa avem copii. Stateam pe aceeasi strada cu fetele cu care imparteam acelasi nume de familie. Noah si Lariss ne-au facut o surpriza imensa pastrand si ei numele de Willson a ei, pe care ea si l-a schimbat cu cativa ani in urma, la fel si fratele ei Zayn. 

-Mami, mami. Striga baietelul in varsta de cinci anisori la mine. Putem sa jucam fotbal in curtea din spate?

-Desigur, cine va opreste? Spun eu razand.

-Pai tati a zis ca are o surpriza pentru Serena si nu avem voie acolo.

-O surpriza? Intreb eu confuza si uitandu-ma la prietenele mele ce ranjeau pe sub mustati, deci ele stiau despre ce e vorba.

-Ia-o pe scumpica aia micuta si haideti in spate. Ma indeamna Sisi.

~

-O Doamne! Exclam fericita si uimita in acelasi timp cand ajungem. Voi sunteti nebuni.

-Ce e iubito? Nu iti era dor de o baie cu spuma? Intreaba Marco tinandu-l pe Liam dupa cap.

Am ramas putin pe ganduri in timp ce Serena era deja pregatita sa sara. O asemenea familie rar vedeai. 

-Ba da dragule, sa stii ca chiar imi lipsise una. Ii zic in timp ce imi indepartez maioul pe urma pantalonii scurti. 

-Mami! Exclama Liam inotand spre mine. 

-Nu e frumos ce ati facut! Imi reamintesc eu ceea ce imi ascusesera prietenele mele si sotii nostri minunati, care i-au mai implicat si pe copii.

-Daca ti-am fi spus de la inceput ai fi refuzat. Imi marturiseste Sisi, afisand acea fata de "ne pare rau", pe care o folosea si acum 6 ani in ultimul an de liceu. 

-Normal. Daca eu as fi pus spuma in piscina voastra, ce mama naibii ati fi facut atunci?! Intreb putin ironica, dar si cu o urma de nervositate. 

-Mamiii, nu te mai inclunta si nu o mai celta pe matusa Sisi! Ma apostrofeaza Serena ce abia incepuse sa vorbeasca. 

Merg  langa ea si incerc sa o iau din bratele sotului meu, dar nu am sanse caci o tinea prea strans. Ii da drumul doar cu o mana pentru a ma prinde si pe mine in imbratisarea stransa, iar atunci, doua manute mici incearca sa ne desparta pentru a-i face si lui loc. Liam acoperit de spuma se strecoara in mijlocul imbratisarii si ne saruta scurt pe toti trei. 

-Va iubesc! Exclama Marco si ne aplica acelasi tratament ca si Liam, doar ca la mine putin mai amplificat. 

-Si noi, tati. Ii raspund cei doi micuti ce il inconjurau si stateau lipiti de el. 

Se pare ca ceilalti se retrasesera cateva clipe pentru a ne lasa un moment de familie, ahh, ce dragut din partea lor, prieteni din astia sa tot ai. 

-Va multumesc! Le spun si ma privesc confuzi, mai ales Sere'  ce isi strangea tatal de gat, la propriu. 

-Pentlu ce? Intreaba Liam sarindu-mi in brate. 

-Pentru ca ma faceti fericita in fiecare zi!Raspund si ii sarut si eu pe cei doi micuti. Iar tie, continui privindu-l in ochi pe Marco, pentru intalnirea din mall! 

-----------------------------------------------------------------------------\

NEEDITAT

Siii, iata-ne la sfarsitul povestirii. Stiu ca e un capitol plictisitor, dar nu am prea avut idei si vroiam sa termin cartea. 

Apropo de asta, am inceput o alta carte "Tecut vs Prezent" e postata pe profilul meu. sper sa aruncati un ochi si la ea!

Si in legatura cu volumul doi, nu stiu sigur daca va aparea, depinde de voi! :D <3