Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 32

-Mama, tata au ajuns! Se face vocea lui Alex auzita.

-Buna si tie pustiule. Ii zic si chicotesc.

-Salut, deci? E adevarat ce ai spus azi la masa in cantina? Intreaba el si ii pot simtii entuziasmult din voce.

-Asteapta sa vina si tata cu Alison. Ii raspund Marco pentru mine.

-Heii copii, ce mai faceti? Ne intreaba Johannes ce se asezase langa noi pe canapeaua imensa ce trona in mijlocul livingului.

Simteam cu mii de fluturasi imi zboara prin stomac, cum parul de pe maini pe care nu il aveam se ridicase, iar pielea mea o intrecea pe cea de gaina. Ciudat, inghit in sec impreuna cu prietenele mele. Baietii erau cu un zambet urias pe fata, pot spune ca de abia mai avea loc acolo, imi era fica sa nu explodeze vreunul din ei de atat fericire.

-O sa fim tatici! Excama cei trei la unison.

Deci astia trei chiar comunica prin telepatie. Dupa cuvintele rostite de cei trei, simt cum roseata imi ajunge pana in varful urechilor. Imi aplec capul spre papucii pufosi de casa ce ii aveam la Marco, dar inainte de asta observ stalucirea din ochii celor doi parinti. Daca la inceput au facut o grimasa, acum imi faceam griji pentru ei ca o sa scoata artificii.

-Felicitari! Sar cei doi dintr-o data de pe canapea si incep sa ne imbratiseze si sa ne sarute. Rasuflu usurata si imi ridic privirea asteptandu-mi randul, ca la gradinita. Alex a fost priul ce a sarit pe mine si m-a imbratisat spunandu-mi ca de abia asteapta sa se joace cu Alex junior. Minunat nu imi era de ajuns un Marco junior, mai aparuse si un ALex, ce fericita as fi daca ar iesi fetita.

Dupa pranz hotarasem ca trebuie sa ne intalnim si cu parintii mei ca sa le da vestea, iar din fericire se aflau in LA, de fapt cred ca e din nefericire, dar nu mai conteaza, tot trebuiau sa afle.

-Buna dragii mei, spune mama cand intra pe usa apartamentului, urmata de tata.

-Buna mama, buna tata. Raspund si zambesc stramb, deja simtind cum fiorii imi strabat sina spinarii. Daca atunci cand le-am spus parintilor lui Marco eram emotionata, acum as vrea sa fi ascultat sfatul prietenei mele si sa ne mutam pe alta planeta.

-Luati loc. Le face Marco semn sa se ajeseze pe fotolii.

-Ce s-a intamplat de ne-ati chemat aici, iar Beatrice e rosie la fata? Intreaba tata chicotind. Cred ca deja stia, dupa expresia fetei, putin incruntata, dar totusi avea un zambet bland ce ma facea sa ma mai linistesc.

-Cum sa incep...ăm... se balbaie Marco putin, dar dupa ce ii apare din nou acel zambet imens pe fata continua mandru: Vom fii parinti!

Incep sa tremur de frica, oare ce vor spune mama si tata? Mai ales tata, o fi fost el fericit cand ne-am logodit, dar chiar asa devreme sa avem si copii?! Cred ca e prea mult pentru ei, la fel cum e si pentru mine.

Cum ma asteptam, tata ramane mut, dar mama avea lacrimi de fericire in ochi, ca de obicei cand un lucru bun se intampla. Dupa ce am fost asaltati cu imbratisari si saruturi, cuvnte de lauda si altele se aseaza inapoi langa barbatul ce a contribuit la conceperea mea si ne priveste zambind. Macar ea se bucura.

-Beatrice? Spune tata pe un ton gros si grav. Fac un lucru rau cand imi indrept privirea spre el si ii observ incruntatura de pe fata, imi las privirea in jos si ma ridic de pe canapea alergand spre dormitor. Ignor strigatele din urma mea si dau frau liber lacrimilor. Stiam ca va fi un lucru rau, stiam ca nu e momentu, stiam ca nu va fi pregatit, la fel ca mine.

Usa dormitorului se deschide, iar tatal meu intra incet si se aseaza langa mine pe pat.

-Beatrice, nu ai asteptat sa termin. Imi zice el cu un zambet cald. Felicitari draga mea, chiar daca imi vine sa iti strang logodnicul de gat, nu pot sa nu fiu fericit. Mereu vei ramane fetia mea, mereu voi avea micile mele iesir in legatura cu lucrurile ce ti se vor intampla, dar draga mea, nu sunt suparat nici putin pe faptul ca o sa am un nepotel.

Auzind aceste cuvinte rasuflu usurata si il mbratisez strans, stiam ca e fericit, nu avea cum sa fie trist sau suparat pe mine. Ma iubea prea mult. Chiar daca atunci cand eram mica ii dadeam mari batai de cap.

-Multumesc tata. Te iubesc. Ii marturisesc, iar acesta imi saruta fruntea lung si purmura peste pielea mea un "si eu".

Dupa ce ma spal pe fata, ies din dormitor urmata de tatal meu si sar in bratele lui Marco, acolo ma simteam cel mai bine si cel mai in siguranta.

-Pai noi trebuie sa ne intoarcem la treaba. Ne zice mama cu parere de rau.

-Ne vedem in curand. Spune tata iesind pe usa, dar nu inainte de a ne mai imbratisa o data.

*

-Era sa fac infarct din cauza tatei. Spune Sisi cand se aseaza in pat.

-Nu esti singura. Raspundem eu si Lariss.

-Ce parinti ciudati. Zice ea si ofteaza.

-Macar acum stiu si nu avem de ce sa ne facem griji, nu? incerc eu sa par cat mai pozitiva.

-Asa e.

-Deci, dragele mele, trebuie sa ma ajutati sa imi aleg vesela, invitatii, culorile fetelor de masa si multe alte chestii. Peste o luna o sa avem o nunta, iar voi sunteti domnisoare de onoare. Exclam fericita, dar urma de frica mi se citea in glas si pe fata.

-Pai ce mai asteptam! Stiu un magazin pentru invitatii in mall, iar cel de rochii de mireasa e langa, grabiti-va! Striga Lariss, impingandu-ne de la spate spre iesire.

--------------------------------------------

NEEDITAT