Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 23

Azi era ziua in care imi scoteam gipsul. Eram asa fericita, asteptam de o gramada de timp momentul ca piciorul meu sa fie vindecat si sa scap de chestia grea ce ma facea sa lipsesc de la antrenamentele de handball. 

-Esti gata iubito? Ma intreaba Marco dupa ce discuta chestii neinteresante cu doctorul.

-Asa cred. Raspund cu zambetul pe buze. Cand pot incepe antrenamentele? 

-Poti de maine, doar nu te forta. Spune doctorul pregatind cele necesare.

-Da, da, da, daaa. Sar pe scaun de fericire. Imi era dor de colege, de turnee, de glumele lor, de mingea aceea, de faptul ca eram capitanul echipei si jucam pe centru mereu. 

-Mai usor iubito. Imi zice Marco razand, acompaniat de doctor. 

-Am pierdut patru saptamani de antrenamente, oameni buni. Sigur nu am sa joc in meciurile importante pana nu ma recuperez. Oftez amintindu-mi ca saptamana viitoare aveam cel mai important meci din an. 

-O sa te recuperezi repede. Ma incurajeaza doctorul dupa care incepe sa imi scoata gipsul

~

-Multumesc mult. Il imbratisez pe domul din halatul alb si ies bucuroasa topaind, urmata inde-aproape de iubitul meu.

-Cum te simti? Ma intreaba acesta incercand sa ma tina in loc, dar starea de euforie ce o aveam isi spunea cuvantul.

-Pai sunt cam plictisita, hai sa facem ceva. Incerc sa ii dau de inteles ca vreau sa facem ceva doar noi doi atunci cand imi asez mainile in jurul gatului sau.

-Ce ar fi sa vedem cand ai antrenament, apoi sa ne facem prezenta la orele de canto, dupa care te scot in oras? Ascult cuvintele rostite de Marco cu un zambet urias pe buze, dar acesta dispare si e inlocuit de o expresie confuza cand aud ultimele cuvinte. 

-Adica ma scoti in oras sa luam cina, doar noi doi, singuri?! Intreb uimita. Doamne, normal ca singuri, era o cina, doar a noastra, prima cina a noastra, doar noi, singuri, intr-un restaurant sau cine stie unde il taia capul sa ma duca. Nu ma duce capul la ora asta.

-Da, doar noi doi, singuri. Imi spune acesta privindu-ma amuzat, probabil aveam o fata ciudata atunci cand gandeam asa intens. 

-Da, accept. Zic sarindu-i in brate. 

Urcam in masina neagra care ne astepta la iesirea din clinica. Drumul pana la sala de sport la care se tineau antrenamentele, a fost destul de scurt, dar si tacut, doar eu si muzica ne auzeam.

Pasesc in sala de sport urmata de Marco, se pare ca scumpele fete ce mi-au lipsit atat de mult timp aveau antrenament.Fluierul folosit de Doamna Stephanie se auzea printre respiratiile gafaite si bataile mingilor in podea. 

-Femeie, fi sigura ca nu am sa te las sa iti versi plamanii pe aici. Imi spune Marco socat de exercitiile la care erau supuse colegele mele. 

Nu apuc sa raspund caci Emma ma observa si  imi striga numele cat poate ea de tare alergand spremine si Marco ce inca ma tinea de mijloc. Ma retrag din bratele sale si ma las stransa in bratele grupului de fete.

-Doamne, te-ai mai ingrasat!

-Cum te simti?

-Cand ti-ai scos gipsul?

-Cine e frumuselul ala?

Si multe alte intrebari imi sunt puse de prietenele mele. Nu apuc sa raspund la nici una, caci suntr trasa de iubitul meu in spate.

-Hei, hei. Mai usor. Spune acesta putin nervoas. Ma bufneste rasul, dar imi musc limba caci sunt foarte curioasa ce are de spus. Mai usor fetelor, continua acesta, dar ce si-a scos gipsul si eu unul nu mai am de gand sa stau in sital. Deci mai incet, va rog frumos.

Bufnesc in cel mai isteric ras al meu si ajung sa ma tin de burta intinsa pe jos. Nu puteam intelege de ce facuse asta, doar fetele stiau despre ce mi se intamplase si de asemenea ca nu puteam fi bruscata. 

Marco ma priveste ciudat cred ca putin confuz. Probabil se intreaba unde a dat de o nebuna ca mine, da sigur asta face.

-Iubito, esti bine? Sper ca nu ai crize. Ma intreaba acesta speriat. Raman fara aer de la atata ras, aveam un iubit mai nebun ca mine si eu mai nebuna ca el, doamne, ce logica am.

-D-Da. Spun printre hohote in timp ce ma ridic.

-Ok, ai dat de un iubit prea protector. Imi spune Stephanie chicotind pe seama noastra. 

-Mie imi spui?

-Te-ai intors? O sa participi din nou? Sare Emma cu intrebari.

-Daca o tineti in ritmul asta, va asigur ca nu. Intervine Marco. Incepem toate sa radem pe seama lui, dar el isi pastreaza privirea suparata.

-Iubitule, ce ar fi sa te calmezi? Daca inca nu ti-am spus, handbalul e unul din sporturile care le practic din gradinita si nu am sa renunt asa usor la el. Ii zic in timp ce il mangai linistitor pe brat. 

-Cat ai de gand sa stai azi? Avem canto si dupa cina. Ma intreaba nepasandu-i ca suntem inconjurati de atatea fete. 

-Nu atat de mult. 

-Bine, te astept afara.

*Perspctiva lui Marco

Urc in masina si astept ca Beatrice sa termine. 

Ma gandeam unde as putea sa o scot la cina. Un restaurant e prea plictisitor, doar noi doi pe o patura si inconjurati de natura, la fel, asa ca o idee nebuna mi-a venit in minte. 

Stateam de mai bine de o ora facandu-mi planul de pregatire si dand cateva telefoane, cand Beatrice urca in masina, rosi la fata. 

-Ce s-a intamplat iubito? De ce esti asa rosie?  Intreb panicat prinzandu-i fata in palme. 

-Am jucat putin. Raspunde ea printre respriatia ce incepea sa i se mai regleze.

-In blugi? 

-Daca esti un sportiv adevarat, te sacrifici, no?

-Sa spunem. 

Dupa ce o sarut si imi povestet cate ceva despre fete si echipa, plecam spre scoala, acolo unde se tineau orele de canto. 

Timp de doua ore, i-am ascultat glasul fermecator al iubitei mele. Se pare ca Domnul Benjaminn, le ajuta pe fete sa pregateasca melodiile ce vor sa le inregistreze pentru album.

*

Plecam spre casa. O las pe Beatrice la apartamentu sau pentru a se pregati, iar eu plec spre casa.

Imi fac un dus lung,  apio imbrac una din perechile de blugi negri, un tricou albastru inchis si jacheta de piele. Incaltat cu Vansii negrii, urc in masina si pornesc spre Beatrice, fiind momentul sa plecam in locul pregatit.

-Wow. E singurul cuvant ce imi iese pe gura cand ii vad rochia neagra si mulata, pana la jumatatea coapselor, a iubitei mele. Era asa perfecta. Ma bucur ca m ales un loc nepopulat pentru aceasta intalnire.

-----------------------------------------------------------------------------------

NEEDITAT

Buna, scuzati greselile.