Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 19

*Perspectiva Autorului

Dupa ce se desprind din imbratisarea lunga si plina de frustrari si dezamagiri, Marco isi priveste iubita in ochi si ii mangaie incet obrajii stergandu-i lacrimile ce se mai potolisera.

-Imi pare rau. Repeta acesta penru a suta oara, dar imaginea ce ii era imprimata bine lui Beatrice in minte nu o putea face sa il ierte, avea nevoie de explicatii.

-Trebuie sa imi explici. Spuse aceasta in cele din urma privindu-si atent papucii.

Urca in masina si se indreapta spre apartamentul fetei. Din fericire nu era nimeni acolo, dar daca ar fi fost iar fi scos afara.

Se aseaza pe canapea impreuna, dar cu o mice distanta intre ei.

-Ascult. Zice Beatrice rece.

-Iubito, imi pare rau, nu stiu ce a fost in mintea mea. Dar el stia, stia ca nu si-o poate scoate pe Emilia din minte. Fata acea ii rapise si ultima farama din inima, care acum se presupunea ca ii apartine fetei ce impartea o canapea cu el.

-Mai simti ceva pentru ea? Intreaba fata strangand din dinti si incruntadu-se, dar evitandu-l cu privirea.

Baiatul ezita sa ii raspunda.

-Iesi! Tipa Bea cu larcimi siroindu-i pe obraji. Nu vreau sa te mai vad in viata mea! Esti un nemernic, un profitor, de acum inainte pentru mine esti un nimeni, ma intelegi, un nimeni?! S-a terminat, idiotule! Adauga ea privindu-l cu dezamagire dar in acelasti timp ura si dezgust.

Marco o priveste la randul sau abtinandu-si lacrimile ce vroiau sa isi faca (,) cale libera pe obrajii sai. Inainte ca ea sa izbucneasca si sa il ia la pumni, se ridica de pe canapea si iese din apartament nemaispunand nimic.

*Perspectiva lu Beatrice

Urmarinu-i pasii mici si lenti pe care ii facea spre usa, parca asteptand sa il opresc, ma ridic de pe canapea si merg spre geamul ce avea privelistea spre parcare. Ii urmaresc toti pasii pe care ii face pana la masina, cand isi intoarce privirea si priveste geamul, incep sa plang si mai tare.

M-a mintit in tot acest timp, mi-a spus ca ma iubeste, m-a facut fericita, cu toate ca el mai avea sentimente pentru ea. Ce are ea si nu am eu?

Usa de la intrare se deschide brusc, iar prietenele mele, care erau rosii in obraji ca racii, se apropie de mine si ma strang in brate.

-O sa plateasca pentru asta cu varf si indesat. Spun cele doua la unison facandu-ma sa imi reamintesc de tot ceea ce discutasem.

-Nu mai conteaza, s-a terminat. Raspund desprinzandu-ma din imbratisarea celor doua ce acum aveau maxilarul undeva pe podea. Un alt sir de lacrimi isi face aparitia pe chipul meu, dar incerc sa il opresc stergandu-mi lacrimile de nenumarate ori.

-Ce ai spus?! Intreaba Sisi, stiind ca el era ceea ce ma facea fericita.

Nu raspund si ma asez inapoi pe canapea cu genunchii la piept privind absenta gipsul ce urma sa il dau jos in cateva zile.

Prietenele mele se pun pe vine in fata mea si pot observa cum ochii lor stralucesc, semn ca inteleg prin ceea ce trec.

-Va fi bine. Zic cele doua tragandu-si nasul si imbratisandu-ma.

Dupa ce hotaram sa ne uitam la o comedie, care si ea mi se parea trista, si sa mancam inghetata cu tona, am intrat in dormitor si ne-am pus sa dormim, sau mai bine zis ele, caci eu statea si priveam in gol analizand tot ce s-a intamplat in acea zi.

*Perspectiva lui Marco

Urcand in masina, ma uit in gol cateva secunde prin parbriz lasand lacrimile sa navaleasca pe obraji.

Cum am putut sa afirm sentimentele mele pentru Emilia cand stiu sigur ca o iubesc mai mult ca orice pe Bea?! Cat de tampit sa fiu?! Am pierdut tot ce iubeam dintr-o singura miscare proasta.

Accelerez cat de tare pot pana ies din oras, opresc masina la marginea drumul si cobor incepand sa merg prin pustiu. Nu intelegeam ce s-a intamplat cu mine, nu mai stiam nimic.

Intorcandu-ma la masina, pornesc inapoi spre oras deja fiind intuneric ma opresc in fata celui mai apropiat club.

-Ce ai mai tare. Ii spun barmanului asezandu-ma pe unul din scaune.

-Despărțire boss?! Întreabă brunetul din fata mea pe care îmi doresc mai mult ca oricând sa îl pocnesc.

-Da. Răspund puțin iritat, dar când văd parul blond al Emiliei parcă uit de toate, mai puțin ea.

Dau paharul pe gat și îi mai cer alte câteva pana simt cum mă cuprinde amețeală. Telefonul îmi vibrează în buzunar și îl scot. Numele lui Zayn apare și apăs pe verde.

-Unde ești cretinule? Urla aceasta facandu-ma sa indepartez telefonul câțiva centimetri de ureche. Și ce mama naibii e cu muzica asta. Spune-mi ca nu ai făcut vreo prostie.

-Calmeaza-te Batman. Zic râzând.

-Ai băut? ! Remarca acesta. Unde ești?
-La clubul lui Dylan. Raspund privind în jur.

-Stai acolo. Sunt ultimele cuvinte pe care le aud și mă îndrept stângaci spre Emilia.

-Oo. Iată cine e aici. Zice ea prinzandu-ma de tricou și tragandu-ma mai aproape.

-Buna și ție. Spun punandu-mi mâinile în jurul taliei. Realizez ca nu ea e cea de care am nevoie, pielea fina și moale a lui Beatrice era înlocuită de ceva rece, ce nu trebuia sa fie în mâinile mele.

-I-ati labele de pe el. Aud strigatul surorii mele ce îndepărtează blonda de pe mine. Iar tu, idiotule mișcate. Adauga tragandu-ma de braț spre ieșire.

-Ce a fost în capul tău? ! Tipa ea, dar e acoperita de vocea înaltă a lui Sisi. Ce fac ele aici cu Noah și Zayn, și unde e ea?!

-Nimic. Răspunde Noah pentru mine. Mi-ai rănit verișoara, ai noroc ca țin la tine și ca sorata e iubita mea, iar fratele tău îmi este un prieten bun. Îmi pare rău că am lasat-o sa iti cada în plasa și acum dacă ai fi conștient te-as pocni pentru ca as avea impresia ca te-ai tâmpit.

Ascult cuvintele băiatului înalt din fata mea și îmi aplec privirea mai ceva ca o fetiță.

Începeam sa cred ca mai bine mă aruncam de pe podul peste care trecusem decât sa îi mai ascult pe ei.

-Urca. Spune Zayn deschizamdu-mi ușa mașinii sale. Sau cel puțin așa credeam, avem mașini la fel și în acest moment nu le mai deosebesc.

---------------------------------------------

Capitol nou.
Scuzați greșelile.

Am nevoie de păreri. Vreți sa se împace sau sa își vadă fiecare de viață lui?

Mulțumesc :D.