Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 9

BEATRICE

Telefonul suna de zor, dar eram prea prinsa în somnul meu adânc.  Visam unicorni roz zburând deasupra curcubeelor.

-Aaa! Tip eu sărind ca arsa in capul oaselor din cauza apei rece care a făcut contact cu pielea mea.

-Așa iti trebuie.  Tu nu știi sa răspunzi la telefon?! Întreabă Marco amuzat.

-Marco? ! Ce naiba cauți tu aici. De abia după ce am încercat sa îmi șterg stropii de apa de pe abdomen am observat ca eram doar în lenjeria intima. Simțeam cum privirea iubitului meu îmi topea pielea sânilor.  

Ridicandu-ma brusc din pat pentru a îmi face un dus lung, amețesc și aștept sa fac contact cu podeaua, însă doua brațe puternice îmi sunt așezate în jurul taliei.

-Doamne Beatrice. Nu te mai ridica așa brusc.

Oftez apăsat și mă îndrept spre baie. După un dus lung în care m-am pregătit psihic pentru o zi doar a mea și a lui Marco la mama naibii, am ieșit din baie înfășurată intr-un prosop. 

Am îmbrăcat lenjeria intima preferata, una roz cu dantela. Am tras o pereche din foștii mei pantaloni iubiți,  un tricou strâmt în partea de sus din cauza bustului generos și lung pana sub buric. Din caza vântului care mă anunță că nu o sa fie așa cald azi, am căutat un hanorac cu fermoar, albastru deschis pana la jumătatea coapselor. Mi-am incaltat tenișii josi, gri și am început sa mă machez. Am folosit puțin rimel și un strugurel. Nu aveam nevoie de prea mult machiaj. Dacă eram doar eu cu Marco, mă așteptam să mă duca și intr-un hambar doar ca sa nu ne găsească nimeni și sa avem timp sa fim singuri.
Ies din camera mea și îi găsesc pe toti ceilalti prieteni in sufragerie, culea, urmarind continuarea emisiunii de seara trecuta. 

Mă îndrept spre bucătărie fără sa fiu băgată în seama. Scot cerealele din dulapul cu dulciuri și laptele din frigider. Îmi pregătesc un bol imens de cereale cu lapte.

Ajungând din nou în bucătărie împreună cu bolul meu de cereale, mă așez pe fotoliul de lângă Marco.  Acesta nu mă observase nici atunci, sau cel puțin asta cred. Nimeni nu mă baga în seama, parcă eram invizibila. Nu îmi dădeam seama ce se întâmplă.  Ori mă ignorau intenționat,  ori erau ei prea prinși de emisiunea idioata la care se uiatu. 

-Neata.  Spun eu fără vlaga, dar nici atunci nimeni nu mă baga în seama. Ce naiba.  Doar nu era 1 aprilie în mijlocul lui septembrie,  nu? !

Mă ridic de pe fotoliu și îmi duc castronul la spălat.  Îl las în mașină de spălat vase și plec spre camera mea. Trec ca un taifun prin fata canapelei și se pare ca nici atunci nu m-au băgat în seama. Ce naiba era ineregula cu ei?!

După jumătate de ora de plictisit în mijlocul camerei completând unele piese, ies cu aceeași "nepofta" de viață din camera mea. Îmi găsesc prietenii tot în mijlocul sufrageriei, dar din fericire televizorul era stins. Lângă ușa observ trei rucsacuri de drumeție.  O nu, nu îmi spune ca vin și ei. Parcă era vorba doar de o zi intre mine și Marco,  ce s-a întâmplat cu ea?!

-Ești gata iubito?  Vocea lui Marco mă trezește din reverie.

-Parcă mergeam doar noi doi. Spun puțin supărată. 

-Da, doar ca acești "minunati" prieteni s-au gândit sa ne insoteasca. Răspunde acesta puțin imbufnat.  Dar nu îți fa griji. Vom sta în același cort.

-Mergem cu cortul?! Tip eu. Uram campatul.  Nu îmi plăcea sub nici o forma. Când eram mica am fost într-o tabăra și am fost speriata de copiii mai mari ca o sa ne mănânce un urs și de atunci am jurat ca nu mai calc în vreun champing.