ATENȚIE ! CARTE ÎN MAI MULTE PĂRȚI !
-Câștigător Wattys2016-
Ce se întâmplă când tot ce știai e dat peste cap?
Când îți dai seama că nu știi adevărul nici despre propria-ți persoană?
Și când ți se dezvăluie că Pamântul nu-i altceva d...
Cu pași mărunți și calculați, Lyra înainta ușor în beznă. Ținea mâna stângă în față, deoarece îi era teamă c-o să se împiedice în întunericul covârșitor. Cu urechile ciulite, tânara era atentă la cel mai mic sunet, însă tot ce putea auzi era liniștea deplină ce se așternea în jurul ei ca o pătură groasă.
După explozia luminoasă și asurzitoare ce o înghiți când trecu de peretele de piatră, ea simți o durere copleșitoare, de parcă stomacul i se făcu ghem, iar presiunea aerului părea c-o nimicea.
În cele din urmă, durerea se amelioră, iar ea își reveni în fire trezindu-se în acest loc straniu. Era atât de întunecat, încât părea că ochii ei deveniră una cu noaptea, iar lumina cu care trăise până acum devenise doar o amintire îndepărtată. Nu știa unde se află sau ce are de făcut, iar asta o neliniști, căci inima i se acceleră, pompând sângele puternic în vene. Și-o auzi în toată ființa ei, ca o melodie alertă, iar la scurt timp, Lyra începu să respire greoi de parcă aerul era rarefiat.
În timp ce mergea, condusă de adrenalina împraștiată ca un energizant in trupul ei, simți și căldura provenită din negură, dar și groaza simțită într-un mod neobișnuit, de-ți zbârlea părul pe ceafă.
Se lupta cu ea însăși în a-și stăpâni ciudatele porniri sentimentale, de departe se ivi impunător un punct luminos de culoare albă, răspândit lumină ca o micuță stea de pe cerul întunecat.
Era slab în abisul infinit, dar totuși o sili pe Lyra să-și acopere cu mâneca bluzei, ochii obișnuiți cu întunericul.
Fără sa scoată un sunet raza începu sa crească până când se transformă într-o coală luminoasă în formă dreptunghiulară cu marginile bine definitivate totul în fața Lyrei care privea scena desprinsă dintr-un film fictiv.
Fata așteptă înmărmurită câteva secunde ce se scurgeau grele ca plumbul, după care văzând că nu se mai întâmplă nimic atinse ușor dreptunghiul cu buricele degetelor și pielea începu s-o furnice ușor de parcă milioane de ace minuscule se înfigeau puternic în aceasta.
Imaginea dreptunghiului alb se tulbură în mici linii curbe cenușii, ce scoteau un sunet ca de harpă, și fu absorbită de acesta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De această dată peisajul era învăluit într-o ceață densă, ce se ridica și cobora ca în valurile unui ocean neliniștit.
Lyra își plimba ochii de-a lungul ceței și observă un mic punct ce se ondula odată cu valurile ceții.
Cu ochii arzând și înlăcrimați de la trecerea bruscă dintre întuneric și lumină, alergă spre singura pată de culoare ce se putea observa în acel pustiu luminos, sunetul pașilor ei auzindu-se înfundat, de parcă pășea pe zăpadă.
