Blestemul celei uitate #Wattys2016

Legenda lui Hibersis

~Lyra~

Lyra aștepta tăcută lângă unul dintre brazi în timp ce vântul îi biciuia fața.
Își ținea mâinile încucișate în încercarea de-a-și ține de cald,dar brizele răcoroase scuturau zăpada de pe crengile copacului ce cădea ca o ploaie peste părul brunet al fetei.

Într-un final auzi zăpada scărțâind în spatele ei fiind fericită să-și vadă prietenii.

— Zăpada asta e enervantă,iar viscolul nu ne ajută deloc. Cât e ceasul?

Justin verifică cadranul ceasului său ce strălucea ușor fosforeșcent în peisajul acoperit de noti groși și plumburii.

— Ora Capricornului de Zi (ora 10 dimineata). Ar trebui să ne grăbim,furtuna se aproprie.

Gaura prin care căzu Justin era încă acolo,iar Lyra se simțea ca Alice când a căzut în vizuina iepurelui.

Nu era adâncă,dar întunericul era covârșitor.

— Ar trebui să facem o vrajă de lumină... sugeră Maya.

— Nu,bibliotecara a fost foarte clară ,,Uneori întunericul îți poate arăta lumina."

— Deci stăm pe întuneric. zise Maya cu vocea tremurândă.

— Mă tem că da.

Tăcură. Cu urechile ciulite așteptând și cel mai mic sunet din tunele,de parcă cei 4 ar fi fost vânați. Nu se auzea decat vântul ce trecea prin copaci și văjâitul acestuia la intrarea grotei .

— Priviți!

Brusc culoarul fu invadat de o lumină purpurie,plăcută vederii provenită de la ceea ce păreau a fi niște cristale strălucitoare ca acelea pe care le găsi Lyra la Conac.

— Cred că ne arată calea,să mergem! Strigă Maison în timp ce alerga după cristalele care îi ghidau asemenea unor stele pe bolta cerească.

Lyra fu invadată de încântare,iar alergarea o făcea să se simtă vie după atâta timp în frig și zăpadă. Cei 4 alergau în șir indian cu Maison în față,alegând drumul corect în funcție de indicațiile cristalelor.

Când acestea au dispărut,copii se aflau într-o peșteră enormă,probabil centrul tunelelor de gheață. Pe toată întinderea aceasta se afla un imens lac cu apa cristalină de parcă ar fi fost o oglindă.

Maya se aproprie ușor de acesta,având grijă să nu-și ude cizmele de blană în apă rece. Lyra o urmă cu pași mici,deranjată de nămolul de pe marginea micii porțiuni de pământ,uitându-se la reflexia sa din apă.

— De unde vine strălucirea asta galbenă? întrebă Lyra cu reținere căci văzuse ca restul grupului stalactitele de deasupra lor.

Justin veni lângă ea,sprijinindu-se ușor de umărul Lyrei pentru a nu cădea.

— Pare că vine din lac. Probabil are la fund cristale strălucitoare ca cele care ne-au condus aici.

Deodată suprafața Lacului de cristal se tulbură în cute din ce în ce mai mari,făcându-i pe copii să se îndepărteze câțiva pași de acesta.
Din mijlocul apei ce părea că fierbe în frigul de nedescris se ivi o mică insuliță de marmură neagră pe care stătea întinsă un corp vlăguit.