Blestemul celei uitate #Wattys2016

Orașul Halloween

~Lyra~

Se afla în caleașca care a adus-o în Orașul Oglinzilor,reamintindu-și de parcă ar fi fost un vis cum a trecut prin peticul întunecat(care reflecta cerul din cupolă) și cum privea fascinată animalele de lumină.

Nu,nimeni din lumea oamenilor n-ar fi crezut-o dar nici că dorea să se întoarcă acolo. Singura sa legătură cu aceasta o reprezenta lănțicul mamei ei pe care încă îl avea la gât împreună cu Equorumul său. Chiar era curioasă să vadă câte puncte acumulase până acum,dar trebuia să aștepte ca restul elevilor până la sfârșitul anului,

Zborul era unul plăcut și acum i se părea fantastic să vadă tot Wintermarck-il de la acea înălțime.

Kilometrii întregi de zăpadă i se întindeau înaintea ochilor,iar asta îi producea un fior pe șira spinării.

Zamoxis privea indiferent peisajul,probabil îl văzu de mii de ori.

- Când se va deschide portalul spre Oraș ? întrebă Justin.

Zamoxis scoase din mâneca robei un ceas de buzunar(gest pe care Lyra îl mai văzu la Maestra Sidonia) pe care-l privi cu atenție.

Lyr se aplecă in față pentru a vedea și ea ceasul,dar tot ce putu să vadă era cadranul aurit al ceasului cu cele 12 semne zodiacale,fix înainte ca Maestrul să-l închidă cu-n micuț zgomot metalic.

— La Ora Peștelui de Noapte se deschide,iar la Ora Taurului de Zi se închide.

Liniștea se reîntoarce iar printre ei și se pare că nimeni nu avea curaj să spună ceva.

Doi vrăjitori îmbrăcați în haine groase de blană le deschise Portalul spre Orașul Oglinzilor.

Caleașca se zgudui la impactul cu solul și continuă pe jos până când aceasta se parcă singură la îndemnul paznicilor.

Justin le făcu ușor cu mâna celor prezenți dar reținut,după care se uită în jos de parcă spera să nu fie observat.

Lyra observă toate ăstea și dornică de o conversație îl întrebă:

— Îi cunoști ?

Justin se uită absent în față urmându-l pe Maestru spre ieșire:

— Da,lucrează pentru părinții mei.

Atunci Lyra constată surprinsă că nu știa nimic despre părinții prietenilor ei.

— Și cu ce se ocupă părinții tăi ?

— Ai auzit de Agenții din Umbră ?

Lyra dădu negativ din cap.

— Păi sunt o organizație care se asigură că echilibrul este păstrat în Marea Spirală. Oamenii nu alfă de magie datorită lor,iar monștrii ericuloși sunt eliminați tot de ei.

— Wow,asta pare destul de mișto ! Cred că te mândrești cu ei.

— Mda...aș vrea mai degrabă ca ei să fie mândri de mine. Vor să ajung exact ca ei dar...

— Tu vrei altceva pentru viața ta,nu ?

— Exact! Acum câteva zile mi-au trimis ăsta.

Justin își ridică mâna dezvăluindu-i Lyrei un inel argintiu cu o sabie gravată pe el. Strălucea ușor în întunericul serii.

— Este Inelul de Fum. Cu el Vânătorii din Umbră se pot face invizibili sau să împrăștie Ceața magică la nevoie.

Lyra știa din manuale că Ceața magică este elementul care îi ține pe oameni departe de realitate. Ea maschează magia astfel încât oamenii văd ceva neieșiți din comun. Fata se gândi mult timp daca ea văzu vreodată această ceață,iar gândurile ei zburau la conacul unde ținu Testul Schimbării.

Își aminti ce văzuse Doamna Black,un salonaș elegant,pe când Lyra văzu o cameră plină cu părinți-fantomă și geamurile acoperite cu bucăți de lemn.

— Cred că au încredere în tine dacă ți-un înmânat un asemenea artefact.

— Da...cred că da.

— Eu tot ce mai am de la părinții mei este acest medalion.

Lyra își scoase lănțicul de sub puloverul roșu și il arătă lui Justin,dar fără a-l scoate de la gât.

— E minunat,parcă e făcut de zâne. Păcat că i s-a șters desenul de pe medalion.

Adevărat,înainte(cel puțin așa credea ea) avea un desen pe acesta,doar că cu timpul acesta s-a șters lăsând în urmă niște mici zgârieturi pe suprafața acestuia.

— Haideți,e timpul să mergem sau aveți de gând să rămâneți aici?le zise Maison cu o privire plină de îngâmfare.

Justin grăbi pasul jenat de Maison,iar Lyra își băgă lănțișorul lângă Equorum.

Orașul Oglinzilor părea scăldat în culoare. Oglinzile transmiteau lumini multicolore care făceau strada pe care mergea Lyra alături de Zamoxis și prietenii ei,să pară o altă iluzie magică.

Vrăjitorele erau îmbrăcate în ceea ce părea a fi o ținută la care te așteptai s-o vezi în lumea oamenilor purtând-o.

Nu mai aveau capa lungă și neagră,însă pălăria țuguiată era nelipsită. Acum purtau bluze portocalii și fuste negre. Copii purtau aceleași culori,se pare că moda de azi erau culorile negru-portocaliu.

— Și unde mergem mai exact?întrebă Maison.

— Nu mai e mult.

Și chiar nu mai era,chiar dacă mulțimea de adulți se îngrămădea pe poarta de fier.

— Am trecut de mii de ori pe-aici și asta nu era aici înainte.

Maestrul îl privi amuzat,Lyra se obișnuise cu aparițiile bruște cauzate de magie.

Înaintară și ei,înghesuiți de adulți și priviți curioși de copii care probabil vedeau o ceata de vrăjitori care dispăreau brusc chiar în fața lor.

— Bine a-ți venit în Orașul Halloween!

Fata așteptă ca cei din fața lor să se îndepărteze pentru a putea vedea mai bine orașul și rămase surprinsă de acesta.

Nu se compara cu Orașul Oglinzilor.

Cerul era întunecat fără stele,iar lună plină strălucea deasupra unui conac imens.

Liliecii zburau în zig-zag prin văzduh ca niște năluci întunecate(ceea ce se aștepta de asemenea să vadă aici).

Copacii existau și ei,dar nu semănau cu cei lăsați în urmă din Orașul Oglinzilor.
Aceștia erau de-a dreptul ofiliți și aveau trunchiurile încovoiate,de parcă cineva îi înnodase.

Dovlecii ciopliți luminau înfricoșător poteca de pământ bătătorit pe lângă care din loc în loc se afla câte o piatră funerară(iar Lyra spera din tot sufletul să fie false).

Fantomele apărură și ele,dar nu erau foarte înfricoșătoare întrucât semănau cu niște cearșafuri întunecate.

— E uimitor...exclamă Lyra

— Iar noi trebuie să stăm în binliotecă să căutăm răspunsuri...nu că-i ceva nou pentru Justin.

Justin îl împinse amical pe Mison după care începură să caute Muzeul Vrăjitorilor celebrii unde trebuia să se afla și biblioteca vizitată de Justin.