Blestemul celei uitate #Wattys2016

Afară din castel

~Lyra~

Dimineața următoare,Lyra se trezi plină de viață.

După invocarea aerului își pierduse atâta energie încât credea că nu va mai fi în stare să urce scările până în camera ei. Maya era probabil în Camera de Zi așa că își îmbrăcă rapid uniforma având grijă să facă cât mai puțin zgomot pentru a nu le trezi pe restul fetelor.

- Bună dimineața.

Maya,Justin și Maison nici nu-i dăduseră atenție. Erau prea ocupați să citească ceea ce părea a fi o scrisoare.
Și atunci Lyrei îi îngheță sângele-n vene:

- E noua noastră Probă acolo ?

- Da și n-o să-ți placă.

Justin îi întinse scrisoarea Lyrei care o apucă cu mâna tremurândă. Nu era o scrisoare formală cum se aștepta. Era scurtă și la obiect,iar la asta Lyra nu se aștepta.

,,Ora Balanței de Zi,în curtea castelului la statuia de piatră. A se veni cu haine groase,provizii și neapărat baghetele.
Obiectivul vostru este acela de-a procura Trandafirul din Nemea. Când îl luați,vă rog să-l aduceți în biroul meu personal."

- Afară ? Dar nu am fost niciodată afară castelului. O să fie în peșteră ?
- Nu știu,dar trebuie să ne grăbim nu mai e mult timp.

Cei 4 adunaseră într-un rucsac câteva sandwich-uri cu șuncă de la micul de jun,iar Lyra primi cadou de la Maison o teacă pentru bagheta ei.

- Mulțumesc.
- Pentru nimic,până la urmă nu vrem să ne încetinești pentru că ți-a înghețat mâna.

,,Gogoman" gândi Lyra în timp ce trecea pe lângă el.
Maya era albă la față,iar Lyra o înțelegea. Dușmanii ei,Hibersis,zânele zăpezii erau afară gata să atace orice zână le stătea în cale. Sau cel puțin așa susținea Maya.

- Sunteți gata ? Întrebă Justin.

Erau acolo,în fața ușii pe care au intrat pentru prima dată în castel și care totidată le-a deschis ușa spre lumea cunoașterii.

Nu era nevoie de un Gargui s-o păzească de curiozitatea copiilor căci afară era mult prea frig pentru ei.

Când Justin și Maison împinseră cele doua uși masive de gheață,o briză puternică îi lovi pe copii. Ușa scoase un scârțâit de la balamalele înghețate,iar ecoul se lovi de pereții peșterii care cutremură țurțurii imenși.

- Doamnele primele. Zise Maison făcând o plecăciune.

Lyra i-ar fi răspuns cu ceva sarcastic,căci acest băiat putea deveni foarte enervant,dar fularul gros îi acoperea gura și nu s-ar fi auzit decât biște mormăituri de nedescifrat.

Patru poduri de gheață fără balustradă se desprindeau din ghețarul pe care stătea imensul castel,iar Lyra simțea un gol în stomac când se uită la adâncimea prăpastiei.

- Măcar jos e apă.

Da,era apă,însă puteai vedea cum din aceasta ieșeau la iveală mici țurțuri de gheață ca niște țăruși.

- Să ne ținem de mână. Așa o să ne susținem unii pe alții. Propuse Justin.

Norocul lor era că podul avea suprafața lină și nu trebuia decât să fie atenți să nu alunece. Când îl traversară Maison lovi cu bagheta de două ori în zidul de gheță care se deschise destul cât sa treacă două persoane.

Peisajul era exact cum îl lăsaseră,plin cu copaci îngheațați pe care îi mișca viscolul cu brutalitate.

- Și acum? Întrebă Maya.