Blestemul celei uitate #Wattys2016

Sfârșit?

Lyra deschise ochii brusc în timp ce se ridică în capul oaselor din pat.

,,A fost doar un vis, doar un vis" își zise ea în timp ce încerca să-și potolească bătăile rapide ale inimii ce-o înjunghiau în piept.

Își îndepărtă broboadele de sudoare cu podul palmei după care vru să iasă din infirmeria goală.

Infirmeria era exact cum o lăsase și sperase să n-o mai vadă până la sfâeșitul Anului.

Dar ceva îi atrase atenția. Un semn. Era desenul pe care Morgaus i-o prezentase ca fiind Pecetea Cultului Părăsiților.

Deci nu a fost doar un vis, chiar era Morgana și chiar pornise Războiul Rece, cel mai distrugător și mai întunecat lucru făcut din istoria vrăjitorilor.

În gură îi veni un gust amar. Teamă, mânie, disperare, toate ăstea amestecate în interiorul ei și pentru prima dată chiar se bucura că părinții ei nu mai sunt. Cine știe ce monstruozitate ar fi crezut că este.

Ușa se deschise brusc și pe ea apărură Maison, Justin și Maya care, văzând-o stând în picioare și recăpătând culoare în obraji alergară spre ea.

- Când te-a adus Zamoxis arătau de parcă erai moartă. zise Maya ușurată.

- Ai supraviețuit unui Demon Căpetenie cel puțin o oră, sunt mândru de tine. Dar asta nu înseamnă că o să te tratez diferit când vom practica vrăji. zise Justin în timpul îmbrățișării de grup.

Lyra îl îmbrățișă la rândul ei, dar durerea surdă rămânea ca o unbră în corpul ei.

- Eu mă bucur că n-ai murit, zice Maison în cele din urmă.

Lyra se uită ciudat la el. Chiar dacă nu li se alătură în îmbrățișare, fata îi strânse mâna cavalerește.

Simțiră cum atingerea mâinilor îi curentă pe amândoi, retrăgându-se amândoi în același timp.

Credea că n-o să-i mai vadă niciodată, dar faptul că acum erau împreuna îi dovedea că sunt într-adevăr prieteni adevărați.

Tușitul Maestrului Zamoxis îi readuse la realitate, iar cei 3 se despărțiră de Lyra și încetară să-i mai pună întrebări.

- Lyra, aș vrea să știu ce ți s-a întâmplat la Test. A fost un lucru grav că te-ai întâlnit cu-o Căpetenie și puteai să fi rănită serios.

Evită cuvântul moartă, chiar dacă știa că Morgaus nu avea această intenție. Încă își amintea fața ei surprinsă când Lyra îi spuse că nu are habar despre ce vorbește și se cutremură când simții puterile pe care vrăjitoarea le avea în ea.

- Mi-am văzut cea mai mare temere. Doar că ea mă lovea cu adevărat, simțeam cum sunt zgâriată.

Maestrul pufni pe sub bărbie.

— Și care e cea mai mare temere a ta? întrebă el cu o expresie serioasă.

— Aș vrea să nu se știe.

Zamoxis o privi țintă în ochi, iar fata își văzu reflexia reflextată în ochii înghețați ai acestuia. Preț de o secundă fața Maestrului o privi într-un fel diferit, parcă cu teamă, dar se petrecu atât de repede încât avea impresia că i s-a părut.

— Dacă ce spui tu ar fi adevărat asta înseamnă că Demonul te-a rănit cu adevărat. Unde ziceai că te-a zgâriat mai exact?

Fata nu se gândise la asta. Maestrul o privea sceptic, trebuia să gândească rapid.