Blestemul celei uitate #Wattys2016

Turnul fricii-partea 1

Mai erau câteva zile până la marele Test al Fricii.

Se aflau în biroul Maestrului Zamoxis pentru a primi mai multe detalii.
Maestrul își amesteca ceaiul de culoarea sângelui cu o linguriță argintată care se lovea din când în când de peretele cești de porțelan.

Copii erau așezați pe câte un scaun examinându-i mișcările maestrului în așteptarea unui răspuns.

Biroul acestuia era destul de încăpător,și se pare că avea și-o sufragerie proprie. Lyra a crezut mereu că profesorii dorm împreună,ca elevii.

Avea și el o sobă care era plină de cenușă,ceea ce arăta dezinteresul acestuia pentru curățarea ei.

Lyra știa că Mestrul ei era unul neaobișnuit. Mereu evita gândurile în care credea chiar că e nebun,dar încerca să se convingă că are un motiv întemeiat.

— Deci...sparse Justin gheața.

— Deci ce?

Maestrul nu-și dezlipise ochii de pe ceașca lui,de parcă îi era frică ca cineva să i-o fure de sub nas.

Acest gând o făcu pe Lyra să zâmbească involuntar.

— Ce să facem când vom fi singuri în cameră față în față cu frica noastră.

— A,este o procedură foarte complicată. Se numește...supraviețuire. Ceva ce voi n-ați făcut la niciuna dintre probe.

Fata chiar simțea cum se aprinde. După ce au primit cele mai grele probe,după ce toți și-au pierdut ore întregi în bibliotecă(cu excepția lui Maison care a stat mai mult în pat)și după ce au fost internați de urgență la infirmerie(cu excepția lui Maison care a fost de două ori) el tot credea că nu sunt buni de nimic.

Ar fi vrut să spună ceva,dar tăcu. Prefera să aștepte momentul oportun. Mai exact când va ieși unul dintre Învingătorii Fricii(adică cei care își biruie teama)și-așa o să-i închidă gura lui Zamoxis pentru totdeauna.

Justin tăcu,în timp ce Maya se bâțâia panicată pe scaunul de lemn care scotea sunete ascuțite la fiecare mișcare.
Maison părea acum total dezinteresat de această discuție și se juca cu bagheta printre degete.

— Pot să vă pun o întrebare?

Justin se pare că nu renunța. Era destul de disperat de acest test întrucât nu avea idee cum să-l treacă,iar Lyra îl înțelegea. Justin era elevul model pe care probabil părinții ei i l-ar fi dat ca exemplu la școală. Era băiatul care învăța atât din propria voință cât și pentru a-și face părinții fericiți. Era băiatul care se descurca în fața unei probleme de pe hârtie,dar care pe teren rămânea lipsit de apărare datorită fricii.
Pentru Justin cea mai mare frică era frica de eșec,o frică care nu se poate metamorfoza printr-o creatură ci doar printr-o situație. Ceea ce însemna că Justin nu putea decât să aștepte inevitabilul și să spere că e pregătit.

— De-asta sunt aici.

— De ce ne-ați pus să vă facem treaba murdară? De ce ne-ați pus să vă aducem ingredientele pentru o poțiune? Am văzut în cartea de Licori pentru avansați a Maestrei Sidonia.

Zamoxis lăsă lingurița pe farfuria de porțelan a ceștii și se rezemă pe spatele scaunului. Se vedea cât de încordat devenise sau cel puțin așa părea.

— Da,Justin sunt ingrediente dintr-o licuare pe care voi o s-o faceți în ultima zi de școală.

Maison pufăi nervos în timp ce Maya rămase la fel de inexpresivă.

— Și de ce nu acum? Să terminăm odată cu probele tale stupide.

Zamoxis se ridică și se îndreptă spre biblioteca de lângă el de unde luă o carte cu coperta verde-smarald cu un o Micuță zână desenată în linii aurii pe aceasta.

Se uită la Lyra cu o sclipire ciudată în ochi după care puse cartea la locul ei.

— Nu sunteți pregătiți. Acum puteți pleca. Presupun că vi s-au adus uniformele ceremoniale pentru Test. Mâine la Ora Vărsătorului de Zi să vă găsesc în fața școlii,cine întârzie rămâne repetent. Puteți pleca.

Se riducară fără alte comentarii,Lyra părăsind ultima biroul. Se uită în urma ei și observă ceva ce nu ar credea să vadă vreodată la Maestrul Zamoxis,teama.

Apoi ușa de lemn se închise,iar prietenii ei o strigară văzând absența ei

                             * * *

În camera fetelor era mare zarvă. Robele ceremoniale ale Testului. Lyra o îmbrăcă imediat pe a ei uitându-se cu extaz în oglindă.

Nu se recunoștea. Părul îi crescuse și acum îi depășea umărul și părea că i se mai închise la culoarea de parcă devenise o parte din întuneric.

Uniformă ei,era de culoarea mov cu negru și îi venea destul de mulat pe tot corpul. Avea chiar și cusături speciale pentru teaca baghetei sale ceea ce-i făcea protejarea baghetei mult mai ușoară.

— Ai emoții?

Maya era în spatele ei și-și ținea bagheta în mână pe lângă corpul ei firav.
Ochii ei violacei o priveau la rândul ei temători. Din instinc Lyra își duse mâna la gât,unde obișnuia să fie lănțișorul,dar acum locul acela era gol. Nu atinse decât lanțul de la Equorum care urma să se deschidă în scurt timp.

— Da,mi-e frică.

— Care este teama ta?

Lyra îi privi reflexia Mayei fără să se întoarcă spre ea.

— Nu știu,dar presupun că voi afla acolo.

Fata aprobă și se întoarse să se schimbe. Mâine era o zi grea,iar Lyra nu era sigură dacă este oregătită. Problema este că viața nu așteaptă pe nimeni,și dacă nu continuă n-are decât să rămână în urmă la eșec.