Blestemul celei uitate #Wattys2016

Craniile Prezicerii

~Lyra~

Tot ce putea să-și amintească Lyra era doar frig. Frig și vorbele prietenilor ei înainte ca și aceștia să cadă pradă leșinului.
Era moartă ? Nu. Dacă era moartă n-ar mai fi durut-o oasele de parcă ar fi fost strivite.

Simțea ceva lângă ea,cald. Nu-și putea mișca mâinile,iar asta o făcea să se alarmeze. Avea gâtul uscat și orice încercare de-a rosti vre-un sunet se transforma într-un murmur indescifrabil.

- Când își vor reveni ?

Vocea groasă și fără de emoție a lui Zamoxis o ținea pe Lyra conștientă.

Amorțeala membrelor ei se răspândea prin tot corpul,iar asta o făcea să cadă iar în acel somn adânc.

- Probabil în seara asta. Norocul lor că ați fost pe urmele lor în tot acest timp.

- Ce le-ați administrat ?

Vocile deveneau din ce în ce mai înfundate până când fetei i se păreau desprinse dinte-un vis:

- O veche rețetă de familie,nimic mai mult. Pot să vă întreb ceva ?

- Cu siguranță.

- De ce i-ați trimis într-un loc atât de periculos,doar știți ce se află acolo?

Lyra era curioasă de răspuns și-și dădea toată silința să lupte cu anestezicul dat. Chiar când era să cadă iar pradă somnului un altii fragment de cuvinte îi ajunse la urechi:

- Le-am văzut destinul,îi așteaptă încercări mult mai grele ca asta.

* * *

Un scârțâit ascuțit o făcu pe Lyra să tresalte și să se ridice cât de repede putu.

O durea capul și era încă amețită,probabil de la ,,rețeta de familie a doctoriței".

Acum știa ce simțise cald lângă ea. Era Maison care dormea neclintit lângă ea,având obrajii îmbujorați de la frigul ce-l îndurase.

Justin și Maya erau de negăsit,însă fata observă un pat pentru două persoane cu așternutul de un alb imaculat,răvășit pe salteaua de aceași culoare.

Probabil că plecaseră în Camera de Zi.
Era noapte,iar infirmeria(căci acolo credea că este) era luminată ca restul camerelor de sfetnice argintii cu lumânări arzând pe ele.

Se uită iar spre Maison al cărui păr răvășit îi acoperea cicatricea lăsată de la prima lor probă.

- Maison,trezește-te.

Nu vorbea cu voce tare,mai mult șoptea căci băiatul trebuia să fie mult mai buimac decât era ea acum.

Îl zgudură ușor de mâna stângă,oprindu-se doar când băiatul se încruntă și-și deschise ochii.

Lyra nu-l privi niciodată în ochi Maison și observase ce ochi minunați are.
Erau de o muanță albastră,ca ai lui Justin,dar amestecați cu-n verde de smarald de parca se dădea o lupta între cele doua culori.

- Ce s-a întâmplat? Unde sunt ceilalți ?

Lyra se uită instinctiv prin cameră după prietenii ei,dar își aduse aminte de patul lăsat dezordonat și ușa trântită care o trezi.

- Cred că sunt în camera de zi. Ai idee cât e ceasul ?

Dar chiar atunci clopotul ceasului Zodiacal bătu de 8 ori ceea ce însemna că este Ora Scorpionului de Noapte.