Noaptea se lăsă ca un giulgiu peste tărâmurile înghețate ale Wintermark-ulii, iar Lyra încă nu-și terminase temele.
Stătea chinuită de atâtea ore la măsuță de scris, încât spatele și mâna o înjunghiau la fiecare mișcare. Ochii îi erau încețoșați de oboseală și continuau să îi lăcrimeze în lumina slabă a lămpii.Alaturi de ea, stiloul cu călimară se mișca zgomotos pe hârtia medetă, iar Justin lucra la a cincea pagină de la referatului său despre creaturile magice. Fata își ridică ochii din caiet și privi pe geam. Afară, copacii se înclinau în direcția vântului, iar fulgii groși de nea cădeau într-o ploaie haotică.
– Ce crezi că însemna mesajul?
Justin se opri din scris și o fixa la rândul lui cu o privire obosită.
– Care mesaj?
– Știi tu, mesajul de acum câteva săptămâni. A creat atâta panică și pare că brusc toți au uitat de el. Nu e bizar?
Lyra nu răspunse. Timpul se furișă pe lângă ei fără ca măcar să își dea seama. Cel mai simplu era să uiți de o grijă cu altă grijă și mai mare. Dar cel mai rău, era că ea știa ce spunea acel mesaj. Pentru că era în alfabetul normal, al oamenilor.
– Mesajul, se referea la Cea Uitată.
– De unde știi?
– Era scris în alfabetul latin, cel pe care îl foloseam eu.
Justin se uită la ea atât de concentrat încât parcă vroia să o disece cu privirea.
– Lyra! Asta e o informație importantă. Ar trebui sa o comunici la un profesor.
– Știu dar...chiar am uitat de ea. Pentru mine totul mi se pare o avalanșă. Înainte era doar în jurul meu cu faptul că sunt un Sincace și magia...dar acum parcă s-a revărsat și în interior.
Justin îi puse mâna pe umăr și îi zâmbi obosit.
– Nu trebuie să fi un Sincace pentru a simți asta. Lucrurile, pur și simplu se așeză de la sine, o să vezi.
Lyra îi zâmbi lui Justin. Dar fata acea să învețe că unele lucruri nu pot rămâne cum sunt așezate. Uneori trebuie să le muți cu sânge vărsat.
În camera fetelor plutea mirosul somnului. Mireasma cearșafurilor curate și a aerului închis nu erau suficiente pentru a o adormi pe Lyra.
Pironea tavanul de câteva ore bune, iar liniștea se propaga ca un ecou pe lângă ea.
Nu putea decât să se întrebe ce ar trebui sa facă, oare trebuia să îi fi spus cuiva despre faptul că mesajul era în alfabetul latin? Sau și-u dat seama singuri?
CITEȘTI
Blestemul celei uitate #Wattys2016
FantasiaATENȚIE ! CARTE ÎN MAI MULTE PĂRȚI ! -Câștigător Wattys2016- Ce se întâmplă când tot ce știai e dat peste cap? Când îți dai seama că nu știi adevărul nici despre propria-ți persoană? Și când ți se dezvăluie că Pamântul nu-i altceva d...