Blestemul celei uitate #Wattys2016

Turnul fricii-partea a doua

~Lyra~

Cerul din Orașul Oglinzilor era mohorât, iar oglinzile ce înainte răspândeau crâmpeie strălucitoare de lumină, acum reflectau norii plumburii ai cerului care semănau cu niște dragoni întunecați.

Fiecare grup de câte patru copii erau conduși de căte Mentorii lor pe ceea ce se intitula Drumul Curajului.

Străzile erau pustii, iar în aer nu se mai auzea nici un strigăt zglobiu al vreunui copil. Peisajul era deprimant, casele de-obicei luminate și pline de viață acum păreau părăsite.

— Unde este toată lumea?

Un tunet răsună printre nori, urmat de o lumină puternică ce părea că vestește un cataclism.

— Adulții și copii n-au voie să fie în Orașul Oglinzinzii în această perioadă.

Fata ar fi vrut să întrebe și motivul dar chiar atunci în fața ochilor săi unde pământul dispărea, iar Orașul Oglinzilor era acum lăsat în urmă, se afla pe vârful unui munte un turn imens de piatră fără geamuri sau ușă.

Nu părea să fie vreo deschizătură spre interior ceea ce-o neliniștea le Lyra.

Pentru a ajunge la turn trebuia să treacă de un pod subțire de piatră fără balustradă. Pe el încăpeau doua persoane, dar pentru a fi siguri că nimeni nu pățește nimic Maeștrii trimiteau câte un copil.

Maison fu primul din grupul lor care păși pe pod iar pașii lui se auzeau ca un ecou pe măsură ce se îndepărta. Se uită în jos și pentru o secundă chiar părea că văzuse o stafie dar își recăpătă curajul și înaintă.

La îndemnul Mayei, Lyra porni și ea cu reținere. Înălțimea era una amețitoare și simțea cum picioarele îi tremură.

— Nu te uita în jos! Strigătul venea din față, Maison ajunsese la jumătatea drumului pe o porțiune plată și sigură.

Băiatul stătea în genunchi, pe buza pietrei ovale înercând s-o fixeze pe Lyra în întunericul ce se apropria cu fiecare secundă.

Vântul începu să bată ceva mai puternic biciuind-o în față, de parcă încerca s-o împingă în prăpastie. Părul îi flutura în aer de parcă zbura și simțea cum își pierde echilibrul.

Îi scăpă un scurt strigăt care probabil nici nu fu auzit de către elevi și Magi în zgomotul provocat de natură. Dar fu auzit de Maison care se ridică speriat și-și întinse mâinile spre fată care mai avea mai puțin de un metru de mers.

Îi atinse la început degetele albe și reci după care îi lua ambele mâini pentru a-și recăpăta stabilitatea totala pe picioare.

O îmbrățișă scurt, un gest din reflex l, după care îi dădu drumul și se așezară unul lângă altul.

Patru copii deja au ajuns la turn, iar ei trebuiau să repornească în scurt timp.

Le făcură semn maeștrilor că totul e bine și-și continuară calea,amândoi,în șir indian sprijinindu-se unul de altul când își pierdeau echilibrul.

Ajunseseră într-un timp mai scurt și fură felicitați de ceilalți care au terminat traseul înaintea lor. Urmă Justin și Maya care erau mai albiți ca ceara la față și care odată c-au atins pământul stabil s-au întins pentru a-și recăpăta suflul.

Rând pe rând copii din Anul lor veneau, unii bucuroși că s-a terminat, alții încă speriați de cele făcute.

Maeștrii nu veneau, Testul trebuia făcut fără îndrumarea lor. Turnul urma să se deschidă, din clipă în clipă și odată ce se întâmpla una ca asta urma să fie cu adevărat singură.

Pe zidul de piatră era zidit un rubin uriaș ce părea acum lipsit de orice valoare. După explicațiile de la Istoria Magiei, piatra era una vrăjită să se activeze doar o zi pe an, acea zi fiind asta.

Aşteptau cu toții în linişte, iar Lyra simțea vum inima îi pompa puternic sănge în vene. Maison era şi el emoționat, iar părul său brunet şi răvăşit i se lipise de ceafă de la emoțiile ce-l învercară la prima probă a Testului Fricii. După el asta era o altă competiție în care se putea afirma în fața Maeştrilor şi a  elevilor pentru a mai fi privit cu aceaşi admirație ca la primirea baghetelor.

Şi ea fu privită cu admirație dar nu profită de asta. Se simțea în centrul atenției şi-ar fi mințit dacă ar nega faptul că nu i-a plăcut. Dar ea se simțea deja diferită față de ceilalți colegi ai săi, având părinții oameni, iar faptul că primise o baghetă rară nu-i uşura treaba.

Un mic cutremur îi avertiză pe toți copii ce roiau în jurul Turnului, temători, că sunt gata să susțină ultimul test al Anului Schimbării.

Lyra,împreună cu Justin,Maison şi Lyra înaintară alături de ceilalți copii în clădirea de piatră în care nu era nici o sursă de lumină. Nu ştiau cât de spațioasă era încăperea sau dacă mai erau şi alte camere,dar odată ce toți copii au intrat în turn,uşa s-a închis lăsand copij să strige speriații în intunericul covârşitor.

Lyra simți cum este luată de mână şi nu se opuse simțind frica cu care e strânsă. Când ochii i se obişnuiră cu absența luminii observâ parul împletit şi blond al Mayei. Lângă ea se afla altă siluetă, iar când fata îi apucă mâna simți inelul metalic al lui Justin.

Era haos în cameră, iar copii încercau să facă linişte în timp ce Lyra încerca să reîntregească grupul.

Se sințea ca un șoarece prin în capcană, singurul lucru care-i mai dădea puțin curaj fiind mâinile lui Justin și-ale Mayei, pe care le strângea atât de tare, de parcă asta ar fi schimbat ceva.

- A...! Cineva strigă peste toate vocile şi murmurăturile celor prezenți.

Chiar când era pregătită să întrebe ce s-a întâmplat simți cum este trasă departe de locul în care se afla,departe de prietenii ei, de o forță necunoscută. Nu i se putea opune,era de parcă nu mai avea control asupra membrelor sale. Încercă să strige după ajutor dar chiar în secunda următoare nu se mai afla în mulțimea de copii ci intr-o cameră cu statuia unui înger în mijloc.

Lumina cristalelor îi dădeau umbre ciudate pe față,iar umbrea ei se lărgea pe peretele din spate.

- Eşti pregătită să dai Testul Curajului pe care doar adevărații vrăjitori îl pot trece?

Vocea venea de la înger, care rămase încă nemişcat.

Era oare pregătită? Uitase toate vrăjile repetate şi pentru a doua oară în viață se simțea cu adevărat singură şi mai nepregătită ca niciodată. Dar apoi îşi aminti toate orele pe care le pierduse cu Justin pentru memorarea vrăjilor şi-a datelor importante din lumea vrăjitorilor, de momentele în care se chinuia împreună cu Maison pentru aplicarea farmecelor de-abia învățate sau de clipele în care Maya rădea de ea pentru că tot pocea numele licorilor sau plantelor madicinale de la ora de Alchimie.

Învățase atât de multe în acest an, iar zilele petrecute cu prietenii ei atât cele bune cât şi cele rele îi dădură curaj pentru o noua provocare în viața ei.

- Da, sunt pregătită.

Iar îngerul îşi desfăcu aripile de parcă nici n-ar fi fost împietrit acum câteva secunde, răspândind lumină peste tot în cameră. Fata îşi duse mâinile la ochi,iar când lumina se retrase rămase înmarmurită de peisajul din fața ei.

Părea un câmp de luptă după un război crud şi sângeros,iar în fața ei se afla o femeie pe care nu o mai văzuse în viața ei ce-o privea cu o sclipire ciudată în ochi.