Intuneric si curaj! ♡♥

Hai!

ALEXA POV'.S
Am mers sa o aduc pe mama lu Dorin in sala de tribunal ca sa vada toti ca nu e moarta.
Imi pare rau..asa de rau pentru Dorin. Adica nu a putiut simtii langa el caldura unei mame . Eu nu am putut simtii caldura unui tata..si nu mai am incredere absolut deloc in baieti.. si se poate ca nici el sa nu mai aiba incredere in fete. Defapt chiar nu are. Dar imi amintesv asa de vag de el. Adica chiar daca se comporta ca un nesimtit in fiecare zi cu mine... si imi testa limitele de rabdare care ajungea nula in fiecare zi multumita lui.. e un copil bun. A fost ranit chiar de cea care i a dat viata iar asta e al dracului de gresit. Adica nu suport ca cineva sa faca asta...iar aici ma prind din nou in lantul gros al amintiriilor. Nu imi pasa de ce crede el despre mine. Sincer e alegerea lui cum m a vazut mereu dar eu stiu ca mereu l am descoperit . Nu a putut sa se fereasca de mine indiferent cat de tare se straduia. Imi venea adesea sa il iau in brate si sa ii spun ca e bine..ca pot garanta ca e bine. Dar nu am facut o niciodata.. adica nu am putut. Partea rationala din mine ural mereu sa nu fac asta asa ca am ascultat mereu de ea. Daca am pierdut? Daca regret..?, nici acum nu am un raspuns cert la aceste intrebari. In fine .. pot garanta ca mereu am fost doar o ciudata copilaroasa sarita de pe fix in ochii lui. Dar nu imi pasa asa am fost eu..si nu ma schimb. El mereu a purtat masca de dur.. sau poate asta a fost doar imaginatia mea?? Nu pot garanta nici in ziua de azi cum am mai spus. Dar ce conteaza e ca.. sunt.. asta e tot.
-Hai sa intram . Ii zic doamnei.
Am intrat au vazut o toti asa ca puteam pleca. Am mers la apartamentul meu ca savad ce face Stefan dar am .......

Scuze ca am scris asa de putin. Va multumesc ca cititi.. si sper sa va placa. Va pup :* :* :)))