Drumul spre Iubire

Capitolul 19

Am ajuns în faţa lor şi Fred reuşeşte să încuie uşa şi să ne întâmpine. Fără alte cuvinte, Derek mă sărută imediat cum ajung în faţa lui.

— Şi tu arăţi bine! Îi spun după ce ne depărtăm, dar încă ţinându-ne în braţe.

—De nu mi-oi găsi şi eu unu' astăzi, să nu-mi spuneţi mie pe nume! Spune Mandy vizibil deranjată de atitudinea noastră de îndrăgostiţi.

—Eu ce să-ţi fac, spun cu nasul pe sus. Hai să mergem să-ţi găsim jumătatea! Spun şi mă duc spre ea, luând-o de gât.

Ne îndreptăm cu toţii la parter unde urma să ne întâlnim cu directoarea. Era destul de elegantă, îmbrăcată într-o cămaşă albă care era băgată în blugii de un albastru deschis. Totul era asortat cu o pereche de pantofi negri. Era însoţită de domnul Jon care purta obişnuiţii pantaloni închişi, combinaţi cu cămaşa albastră în carouri. Aveau să stea cu ochii pe noi în seara asta, deci nu voiau să iasă prea mult în evidenţă.

Îi salutăm, iar apoi ne aruncăm priviri unii asupra altora pentru a vedea cu ce s-a îmbrăcat fiecare. O văd pe Erica într-un colţ, alături de Dylan. Puteam vedea de aici că nu poartă sutien şi că era acoperită de un maiou care o făcea să pară mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Avea o fustă scurtă, neagră, care pun pariu că se dădea jos foarte repede. Dylan avea şi el o cămaşă neagră, descheiată la primii 2 nasturi, băgată în pantalonii gri. Mă uit la el şi realizez că Derek arăta de 100 de ori mai bine: purta o cămaşă albă asortată cu o pereche de blugi albaştri. Avea un sacou de un albastru mai închis decât aceştia. Totul era asortat cu o curea maron şi încălţat cu tenişi albaştri.

—Mă mai sorbi mult din priviri? Îmi spune Derek cu zâmbetul pe buze, văzând că mă holbez la el de ceva vreme. Nici nu mi-am dat seama că făceam asta.

—Nu am voie să mă uit la iubitul meu?

—Ba da, dar nu aşa. După, cine ştie ce se poate întâmpla, îmi spune ridicând dintr-o sprânceană.

Sar din nou la gâtul lui şi-l sărut şi peste puţin timp ne anunţă şi directoarea că trebuie să mergem.

                                                              ...

De la intrare rămân şocată. Porţile mari, larg deschise şi cele 2 matahale care stăteau nemişcate de o parte şi de alta a uşilor, începeau deja să mă sperie. Cluburile în care am mai fost nu arătau deloc ca acesta. Se auzea muzica puternică încă de afară. Ne strânsesem toţi într-un cerc, iar lumea care trecea se uita de două ori la noi. Rar mai vezi un grup de 10 persoane, la intrarea unui club, aşteptând să-ţi facă profesorul discursul. Bine, ei nu aveau de unde să ştie asta.

—Ok copii, eu şi domnul Jon o să stăm la o masă, undeva şi ne vom uita la voi. Vă rog să aveţi grijă să nu intraţi în bucluc, da? O să stăm la dispoziţia voastră, deţi nu cred că veţi avea nevoie. Ah, era să uit: ora de plecare o să fie în jur de 12, deci eu zic să nu mai pierdeţi vremea. Bineînţeles, o să ne întâlnim toţi aici afară. Să aveţi telefoanele la îndemână, ţipă ea înainte să intrăm.

Pătrundem oarecum stânjeniţi înăuntru şi nu durează mult şi Erica începe să se frece de Dylan. Intrau deja în rol. Atmosfera creată de cei doi era oarecum amuzantă, dar nu voiam să-mi petrec toată seara uitându-mă cum se excită unul pe altul pe ringul de dans. Şi aşa nu aveam prea mult timp la dispoziţie.

Muzica se schimbase şi acum cânta Sorry for party rocking de la LMFAO. Îmi plăcea melodia şi am început imediat să mă mişc, luându-l pe Derek de mână şi ducându-ne pe ring în paşi de dans. Nu puteam să nu remarc faţa lui Mandy când am făcut asta, dar am lăsat-o în urmă. Începea să se descurce şi Derek şi intram amândoi în ritm. Cei din jurul nostru păreau mult mai nebuni, dar nici noi nu ne puteam abţine la cât de bine suna melodia.